Poezii despre civilizație și religie
poezii despre civilizație și religie.
Nu este niciodată prea târziu să speri
nu este niciodată prea târziu să speri
am văzut chipul lui Dumnezeu
prinzând contur pe fețele nefericiților
și binele și adevărul
au luminat ca două felinare
în mintea mea ca o peșteră
am văzut vise înflorind
în umbra remușcărilor
și oameni în privirea cărora
nimic nu ofilește
am văzut locuri neatinse de civilizație
cu suflete în care încă mai pulsează
inocența de la începutul lumii
am văzut soldați plângând
și conștiințe solidare
am auzit adesea cum vibrează viitorul
într-o rugăciune de neprihănit
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analfabeților
V-am spus că sunt un om periculos
Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveți pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare și de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puțin pe libertate.
V-am spus ca sunt oșteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpărați și voi,
Cenzori capricioși ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneți mâna să munciți.
Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure și sumbră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ofertă de serviciu
După o viață de amar,
Departe însă de păcat,
Un pocăraș, un șpriț, mai rar,
Ori pe la fufe noaptea-n sat
Imaculat și-n buzunar,
Lucrând cinstit, mai mult la stat,
Norocu, n-ai să crezi, un car (!)
Prostit cred, peste mine-a dat:
Am fost asear emailat
Cu o ofertă, fără dar,
Un job mișto, ușor, curat,
La poarta iadului, portar,
Fincă și iadul e dotat
Cu-o poartă, unde-ntr-un dosar
Oricare e înregistrat,
Amprente, dinți, se iau la bar ;
Să-l trec frumos, civilizat,
Pe fiecare-n Arial,
Poruncile de le-a-ncălcat,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trib XV
Și parcă aveam un cuier cenușiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine și multe brațe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele și toate pălăriile.
Foșnind. Foșnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptușite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăși convalescența mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul și gândacul.
Era un gândac de la ceilalți.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialitățile cu viața.
Cu viața cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-și
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Și sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parapanta
În fiecare dimineață, te arunci în vid.
Alergi spre abis, ca un civilizat.
Ca un aforist cu lectorat defunt.
Pământul se rotește, din ce în ce mai nebunește.
Și lumea iar îți scapă, cu siguranță.
Evohe, Icar, în sfârșit ai reușit!
În astă scufundare, îmbătat de profunzimile aerului.
Cum să nu devii lejer?
*
Azi, te arunci în cer.
Purtat de vibrațiile țâșnitoare ale unei vieți
Evită să privești de sus acest vultur
Să rămânem prieteni, frate pițigoi.
Aerul foșnește și nu se vestejeste niciodată.
De tragi de o frânghie, soarele se-ntoarce.
De alta, o culme se pleacă.
Și neaua a căzut, acolo sub lumină.
[...] Citește tot
poezie de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemate sărbători
Zice un purcel: - Vă spun,
Cel mai rău e la Crăciun!
Mielul îi răspunde: - Zău
Că la Paști e cel mai rău!
Intră-n vorbă un covor,
Atârnat de bătător:
- Știu că drama voastră e,
Cunoscută la U. E.,
Și că este stipulat,
Să muriți civilizat,
Dar și eu și neamul meu,
Sunt uitat de Dumnezeu,
Și așa-i al meu destin,
Viața-mi să îmi fie chin,
Căci de când m-am deșteptat,
În picioare sunt călcat...
[...] Citește tot
fabulă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul Lumii
Materia și mizeria, energia și turnătoria,
Atomii, moleculele, oamenii
Se chinuiesc, planeta opreta luceta,
Intestinele sunt foarte lungi și dureroase,
Fără dezbateri nimic nu e valabil,
organismele, organele care bat și dezbat,
cimpanzeul este destituit,
uneltele de piară scumpă, diamantele
dragi falselor iubiri, homo sapiens nu este sapiens,
cuvântul ca și gndul, doi frați pătați,
este destituit Neanderthal, pleacă la University,
toată lumea la muncă agricolă,
noi vrem producție, nu inducție,
religiile politehniste, Sargon-rege de carton,
monedele și bipedele, unii merg în genunchi,
budismul, haikuul și Mikluho Maklai,
Romanii ucid, apoi devin creștini,
Islamul și viitorul sfârșit,
Civilizația doarme în pantaloni,
Ea face în pantaloni,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discriminare
Sunt limaxul sărac, aurolacul,
Din țara verde-a melcilor bogați,
Mă număr printre cei discriminați,
N-am casă și îmi duc in stradă veacul.
Sunt broasca cea urâtă și râioasă,
Chiar berzele și șerpii mă evită,
Preferă să vâneze si să-nghită,
Brotacii verzi, cu carnea lor gustoasă.
Sunt doar un singuratic dromader,
Trăind printre cămile cocoșate,
Lipsindu-mi ecrescența de pe spate,
Prin dunele uscate sunt stingher.
Sunt oaia neagră, veșnic acuzată,
Deși am suflet pur și fără viciu,
Mereu sunt vinovata de serviciu,
Chiar dacă-s blândă și civilizată.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un vechi arbore genealogic
Mereu te reîntorci melancolie
O, blândețe a singuraticului suflet.
La sfârșit o zi aurie strălucește.
Plin de umilință se înclină durerea răbdătorului
Sunând a blândețe și moale nebunie.
Privește! Iată se și-ntunecă.
Se reîntoarce noaptea și plânge-un muribund
Și altul suferă cu el.
Tremurând sub ale nopții stele
Se-nclină an de an tot mai adânc capul.
Comentarii
Ca și în alte texte ale lui Trakl, melancolia, "O, blândețe a singuraticului suflet" este în centrul poeziei "Într-un vechi arbore genealogic". Două terține formează prima jumătate a poeziei, două versuri, a doua. Ca formă, avem un respect clar pentru ortografiile aforistice care erau comune pentru începuturilor unui jurnal.
În cea de-a doua strofă, "blândețea" și "nebunia" sunt încorporate într-o imagine complexă care pare să se dizolve între mișcarea sănătoasă și consolidarea civilizațiilor urbane în sunete, chiar lingvistic, dacă privim structura vocală a acestei stări cu dominația sunetelor profunde.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dulcele stil clasic
Motto " Mă rog zadarnic într-al nopții cearcăn
Simt, peste carne, scoarță de mesteacăn"
( Șt. Iureș - d. 8 iulie 2013)
Căldura laptelui... matern... în prunc se mută,
Departe stele ard mereu,
Alături sângele-nchegat nu se mai uită,
Stau în genunchi, în ruga mea la Dumnezeu.
Purtăm sub frunte toți... antecesorii,
Profeții din Sion, din Babilon
și uneori le ducem dorul,
ei retrăiesc precum un plâns în somn.
Perene sunt și crima și iubirea,
Nebunii mor... râzând pe rug,
Prin secoli un poet își poartă. lira,
Din liră notele și... lacrimile curg.
La este de Eden se așează Cain,
Citesc și parcă-i prima zi,
Când doar Cuvântul ca un paing
Întreaga lume o popri.
[...] Citește tot
poezie de Borids Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre civilizație și religie, adresa este: