Poezii despre comedie și cuvinte
poezii despre comedie și cuvinte.
Aidoma scribului
Poíesis-ul duhului sfânt
din cartea cunoașterii
celor ce sunt pe pământ,
prin rostiri genuine a fost statornicit în cuvânt.
Rugă, șoaptă, verset, blestem,
totul în tot cu parfum de poem,
amintind lumii trecutul
în sunetul vieții boem.
Aidoma s c r i b u l u i,
ascultând chemările timpului,
totul îmi pare un miraj al cuvântului scris
autopoíesis între veghe și vis.
Un spațiu al memoriei
deopotrivă oniric- sanguin-al istoriei
locuind cuvântul mirabil nenumărabil:
poíesis-ul duhului întrupat lumină și har;
rămas spectator la comedia umană,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgiile cuvintelor (41)
lumea în alb-negru
o comedie în trei acte
recizorul strigă în porta voce
privește împrejur
curând va cădea cortina
actori pe scena vieții
unora li s-au dat măști
altora li s-au repartizat
dezamăgirile
în doză dublă
totuși strălucesc
deși nu știe nimeni
când se lasă întunericul
câtă nefericire arde în ei...
se recunosc
ca imaginile din oglindă
ale aceluiași suflet
și n-au nevoie de litere
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu mă știi femeie
am noaptea rigidă-o pârghie
să răstorn universul
spirala pe care sunt
nu are sfârșit
din plăcerea urcușului
treptele pe care mă înalț
îmi aprind luminile
popasul pe care-l fac
e o scenă deschisă
muritorilor de rând
abia acum începe comedia
cu actorii care-și joacă rolul
am început să-i privesc
ca pe ceva firesc pentru oameni
să-și râdă de apucăturile lor
dar și plâng de bucuria
în care m-am trezit aplaudând
era sărbătoare cred
una în care mă eliberam de răutăți
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Petale...
Moto: "C'est fini/ c'est fini la comedie..."
Dalida
Te așteptam la ieșirea din acea clipă
cu brațele deschise, cu inima numai iubire,
însă tu întârziai prin alte minute
poate mult mai scurte ca acesta.
Ștergeam cuvintele nerostite în acel martie
prea rece și prea trist pentru noi.
Eram orfani unul de celălalt,
pierduți printre crengi goale,
fulgi tăcuți de iarnă.
Te știam mai bine ca pe propia-mi palmă...
au răsărit între căile noastre
uitarea, toamna și petalele
triste ale primăverii.
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonie magică reală
pe aripi de vis am pornit în voiaj
extazul muzical își spune cuvântul
trăiesc cu Secret Garden sublim miraj
mirările mele le împrăștie vântul.
cerul se deschide cu sunetul viorii
pe clape de pian îngerii dansează
atâta armonie pătrunde în memorii
încât orice om cu cântul rezonează.
o dată voi ajunge la muzica finală
dar astăzi mă răsfăț cu rapsodii
cu recunoștință amplă și totală
transform dezamăgirile în parodii.
trăiesc o frenezie magică, reală
cu foame de zâmbet gândesc comedii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hexametrii tainei mele
Lung e basmul nebun al cuprinsului fără hotare,
Plin de-ale sorilor beți aventuri și vârtejuri bizare...
Câte priveliști apar și dispar, se clădesc, se doboară...
Eu? Apărut-am acum, - și prima, și ultima oară.
Iată puzderii de inși din genunile negre-ale sorții;
Forfotă sură de dor, de gând, de trufii și rușine...
Nimenea altul nu-i Eu, - de-o parte și alta a morții.
Nimeni din cugetul meu n-a cugetat pân' la mine.
Câte priviri întâlnii pe spinarea acestei planete,
Câte cuvinte pustii descifrat-am, zadarnic, cu sete:
Veșnic, cu sufletul ars, plecat-am cu dezamăgire:
Toți îmi rămâneți străini, în inimă, vorbă și fire.
Chipul mă-arată ca voi; mă-amestec cu voi împreună,
Dar untdelemnul de mir pe apă tot singur se-adună.
Singur, eu singur sunt Eu, unul în toată vecia...
Trist, cu obrazul crispat, vulgar îmi trăiesc comedia.
[...] Citește tot
poezie clasică de Eugeniu Speranția din Antologia poeziei simboliste românești (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito - nesfârșit blestem
Iubito, nesfârșit blestem,
Îmi ești coșmar și zare-albastră...
Când vreau să te alung te chem,
Împins de-o zodie nefastă.
Ba mă rănești până la sânge
Ba zbori cu mine-n absolut...
Când sufletu-mi rănile-și linge
O luăm din nou, de la-nceput.
Poți fi liman și zână bună
Poți fi scorpia din povești...
Ba ești, de dragoste, nebună -
Ba nici nu știi de mă iubești.
Eu te alint, cu dulci cuvinte,
Și te iubesc, adânc, duios...
Apoi, ca un ieșit din minte,
Te blestem când sunt furios.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În rolul vieții
Se joacă astăzi comedie,
În rolul principal eu sunt;
Jucând scena cea mai hazlie,
Nicicum n-am ultimul cuvânt.
Joc dramă, însă, de o viață,
Interpretez totul sublim -
Romeo fără de speranță
Sau vreun ibovnic anonim.
Nu mi-e străină acțiunea -
Necazul îl strivesc în piept;
Mi-e dificilă misiunea
De-a fi pus strâmb și-a pune drept...
Suspansul e, de bunăseamă,
Un rol rostit silabisit
Când așteptările mă-ndeamnă,
Dar nu primesc ce mi-am dorit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 mai 2014)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monstrul comic
Este greu să fii și monstru și comic.
Doctorul Pemfigus avea darul să-i facă pe muribunzi să râdă.
Întâi - avea vocea de castron lovit cu o lingură.
Picioarele erau de circa trei ori mai lui ngi decât restul corpului.
Fiecare cuvânt rostit avea multiple înțelesuri.
Frunză însemna și pungă și strungă.
Viața însemna și moarte și călătorie.
Glumă - ciumă - pumă-gumă
cămilă - silă-milă-grilă
Datorită acestui joc, circa o jumătate din omenire fu salvată.
Printr-o ciudățenie, numărul conflictelor sângeroase a crescut uluitor.
Monstrul comic se întristă foarte și chiar începu să plângă.
Tristețea influențează starea electrică a atmosferei,
au început furtuni, ploi, uragane, planeta s-a pustiit.
A rămas în viață Monstrul comic, dar nu se știe ce glume a mai făcut.
Era singur. După un timp a apărut un tip - Bifidus.
Acesta ținea un jurnal, dar un incendiu a distrus acest valoros document.
Au rămas jumătăți de frază. O mierlă fluiera ca...
Un cerc se strânge... Voi deveni o riglă de...
Voiam să fiu o jimblă... Numai poeții pot...
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kumail added you on Messenger
Kumail e un tip nominalizat la Oscar, odată i-am scris că are un film mișto
și el mi-a răspuns, și de aici a început totul,
Kumail e un tip deștept care știe sa scrie în Urdu și e primul pe care îl ascult
în stand-up comedy și mă gândeam, poate mi-o fi răspuns crezând că
și eu mă ocup cu din astea, însă
singurele mele stand-up comedii sunt momentele când ii fac pe studenți să râdă
și mă gândeam mai departe că neam de neamul meu
nu a discutat vreodată cu cineva nominalizat la vreo chestie, cel puțin noi cei neînsemnați
de pe craca neartistică a neamului
cum ziceam, într-o zi mă pomenesc cu mesaj de la Kumail și îmi spun, e, ce zi albăstruie, deși tocmai fusese vorba despre the big sick apoi îi scriu, Sir,
tell me something, the big sick e de fapt mentality
religion and tradition de ambele părți ale oceanelor,
însă azi Silvica zice, ai grijă că poate nu o fi el,
Silvica ar trebui să ia Oscarul pentru cele mai reușite scenarii de messenger
la care râd cu toată inima de aproape două decenii,
o fi sau nu o fi el, the big sick rămâne blocul acela de ramură
în inima lumii, o lume în care aș alege
lucrurile complicate și cuvintele compuse, metafora și verdele deschis, aș alege
[...] Citește tot
poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre comedie și cuvinte, adresa este: