Poezii despre compasiune și învățătură
poezii despre compasiune și învățătură.
Sonetul 9
Sfântul Ioan a botezat cu apă
Și i-a învățat pe toți ce-i pocăința
Însă din vorba lui puțini se-adapă,
Căci omului nu-i place nevoința.
Cu firea lui cea aspră și țâfnoasă
Și-a îndeplinit prea sfânta-i misiune,
Căci i-a mustrat pe toți cu vocea-i groasă,
Din care-a revărsat compasiune.
Cei păcătoși, n-au vrut să-l mai audă
Și capul i-au tăiat în închisoare,
Însă chiar dacă soarta i-a fost crudă
La Dumnezeu găsit-a alinare.
Apa Iordanului și azi oftează
După Ioan, preasfântul ce botează.
poezie de Octavian Cocoș (6 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tainele filocaliei
pătrund adânc în tainele filocaliei
dar ce multă lumină se află în oameni
dă versatil contur și grație melancoliei
în trup e un atom care bea flucșii lumeni.
dar ce multă dragoste se află în sfinți
izvoare de compasiune care sapă-n stâci
se scurg spre veșnicie ca veghea de părinți
veacul se învârtoșează prin gânduri adânci.
centrul naturii se expansionează-n individ
unde poposește uneori și bunul Dumnezeu
nu-mi las iubirea să se scurgă în vid
o transpun lumină ca un arhiereu.
eternitatea vieții în versuri o divid
cu învățături divine trece timpul meu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața pe repede înainte
Copilărie?
Infinită inocență!
Adolescență?
Răzvrătire tulbure.
Tinerețe?
Uragan de experiențe.
Maturitate.
Echilibru instabil.
Senectute.
Regrete... Ceva înțelepciune?
Ne construim prin experiențe:
cu cât mai dure, cu atât mai sensibili,
paradoxal mai puternici, dornici de viață.
Cu multe lacrimi ne câștigăm zâmbetul.
Doar așa putem pretinde,
că suferința n-a fost în zadar.
Prin durere învățăm compasiunea.
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo, în inimă...
Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
nașterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noștri,
te-ating în mijlocul cântecului răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtășit.
Umbre și semne-n serpentine străbat pașii iubirii,
cuvântu-și începe tăcerea prin care totul apare,
un călător, spre zările albastre, a cărui aripă crește din mine.
Încă nu știu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădești în tine așa cum ești tu,
nemăsurată revelație, descoperire divină,
miracol frenetic și posesiv,
acum te-nțeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.
Într-un strat al timpului,
din cel mai uitat colț al vieții,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Publicitate
Eu sunt un calmant.
Sunt eficient acasă.
Lucrez la serviciu.
Trec examene
în calitate de martor.
Repar grijuliu cești sparte.
Tot ce ai de făcut este să mă iei,
îngăduie-mi să mă topesc sub limba ta,
înghite-mă
cu un phar de apă.
Știu cum sa tratez nefericirea,
cum să primesc veștile proaste.
Pot minimaliza nedreptatea,
pot înlocui absența lui Dumnezeu
sau ridica voalul văduvei de pe fața ta.
Oare ce mai aștepți?
Ai încredere în compasiunea mea chimică.
Ești, încă, un bărbat tânar, o femeie tânără.
[...] Citește tot
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo, în inimă...
Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
nașterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noștri,
te-ating în mijlocul cântecului
răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtășit.
Umbre și semne-n serpentine străbat pașii iubirii,
cuvântu-și începe tăcerea prin care totul apare,
un călător spre zările albastre
a cărui aripă crește din mine.
Încă nu știu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădești în tine așa cum ești tu,
nemăsurată revelație, descoperire divină,
miracol frenetic și posesiv,
acum te-nțeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daodejing (fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ianus
În trecut, în vechea Romă, zeul cel cu două fețe,
Vrând pe cetățenii urbei compasiunea să-i învețe,
Le-a amestecat în joacă chipurile între ele
Când dormeau, ca la trezire cine pleacă să se spele
Să descopere-n oglindă fața dúșmanului său
Cel mai mare, cărui veșnic uneltea să-i facă rău,
Și al cărui chip, de ciudă, nici putea a-l suferi,
Să i-l poarte-acum în lume ca și cum al său ar fi...
Poate-așa, gândise Ianus, se vor împăca-n sfârșit
Vechii învrăjbiți-pe-viață, ce-și vârau necontenit
Mătrăgună în pahare și pumnalele în spete,
Până ce umpleau a Romei catacombe cu schelete.
La un semn al mâinii sale, în văzduh fețele toate
Se desprinseră de trupuri ca și măști înaripate
Și se-nvârtejiră grabnic sub a zeului strigare,
Au pornit apoi pe geamuri să-și găsească fiecare
Noul cuib, noua argilă pe care să înflorească,
Deseori schimbarea fuse reciprocă și frățească:
Cel ce da primea o față de la cel cărui i-a dat,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dao de jing Dumul și puterea lui ( fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre compasiune și învățătură, adresa este: