continente şi ocean

Ebreia

Ebreie,
Plângând te-ai dus de-aicea peste mări
Şi te-a cuprins, pe veci, în depărtări,
America...

Ebreie,
De dorul ţării noastre, de alean,
Tu mori plângând, privind peste ocean,
Eu gem în vechiul continent.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sakuntala

Departe esti, frumoasa si preaiubita mea,
Si totusi ochii nostri tintind aceeasi stea,

La mii de ani lumină, ca-ntr-un adânc mister,
În fiecare noapte se întâlnesc pe cer...

Într-o clipită lanturi de depărtări străbat!
Pătrund prin continente cu vânt înviforat,

Oceane mai tăcute ca piatra miscă-ncet,
Solemne, transparente puhoaie de magnet...
...

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Tropa, tropa, hopa, hopa.
Am plecat prin Europa.
De la mare la ocean.
Călare pe-un cal bălan.

N-am venit la masa voastră.
Ne-am luat hrană de-acasă.
Nu suntem săracii lumii.
Nu vă temeţi sunt românii.

Tropa, tropa, hopa, hopa.
În papuci prin Europa.
Şi călare şi pe jos
Pe-acest continent frumos.

Europa, Europa.
Mama noastră, Europa.
Ne-ai primit la sânul tău.
Noi te vom iubi mereu.

poezie de Alex Vâlcu (17 aprilie 2008)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri în derivă

Prin straturile memoriei, într-o derivă a continentelor,
amintirile prin tumultul lor iradiază vehement,
migrează rătăcite, se-ascund,
cad şi se ridică, se şterg de praf,
vin şi se recompun, dincolo de viaţa însăşi.
Faldurile lor se leagănă.
Te răscolesc, te blochează.
Flăcările lor te pârjolesc.
Un scârţâit de cretă pe o tablă
îţi şterge zâmbetul.
Un tărâm tropical se află
sub nivelul oceanului.
Opreşti sângerarea,
cu muzica te pansezi.

În urmă cu mult timp, acolo, a mai fost ceva,
ceva care a dispărut pentru totdeauna.
Atingerea pământului.
O lume stranie!
Timp şi viaţă, viaţă şi timp,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (19 mai 2018)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocorii

Fără busolă pe-al cerului ocean
ating intotdeauna
ţărmul aşteptat.
Crezând in aripi,
in neîntreruptul zbor
întinderile lumii le străbat
plini de speranţe.
În inimi duc conturul
altor continente
demult coborâte in adâncul mării.
De-ar fi să zburăm
cu ei in depărtări
pururea in suflete-am purta
obrazul
stejarilor de-acasă.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorii

Visători şi învinşi? Niciodată.
Visul e nemuritor.
O poartă deschisă spre alt continent,
Spre alte lumi, spre alte visuri.
Ca şi cum ai arunca o undiţă
În apele Oceanului Universal,
Îţi răspunde un răpitor lacom,
Cum te-ai trezi într-un HOTEL AL DEFUNCŢILOR VESELI,
În spate oraşul urlă ca o hienă,
Fierul gândirii concrete e ruginit,
Cablurile nu mai există,
Graurele a tăcut, buha este uimită,
Ecoul latră în depărtări,
Your money, your life, nimic din toate acestea,
About and about, nimic mai mult.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Un nestemat strălucitor,
Africa atotcuceritor,
Se întinde peste Oceanul Atlantic şi Indian,
Cu rubinul ei, insula Madagascar.

Nilul însufleţind Africa lor,
Învie tot, din alb-color.
Continent care este dantelat,
De animale de tot felul populat,
Lei, tigrii, elefanţi, pantere,
Animale ce spun într-un cuvânt - putere!

Cutreierând prin tropice,
Africa este propice,
Pentru toate car-există,
Accacia, baobabi e artistă.

Congo, având un debit mare,
Se revarsă în ocean printr-un estuar,
Datorită mişcărilor mareei,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Popovici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurul lumii

Fiu al lumii, murmurul lumii ascult;

altar este petecul de pământ
pe care îngenunchez
învinovăţindu-mă şi dezvinovăţindu-mă totodată
pentru văzduhul ce-l soarbe şi-l pierde
dincolo de anotimpurile noastre;
murmurul lumii se ridică majestos,
ca aburul dintr-o pâine bine rumenită,
tremurător ca fumul biciuit de ploaie,
uşor ca sufletul fără vârstă al îndrăgostiţilor;
el este un continent plutitor deasupra pământului,
cu mări şi oceane şi munţi
prin care cutreeră nestingherit.

Fiu al lumii, îi ascult murmurul neliniştit,
de aici din casa cu podelele crăpate
de creşterea rădăcinilor,
din casa mea unde un copil
abia s-a născut sporind măreţia

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc Hornograf

În locul cu pricina dintre ecouri
Erau pământeni alungaţi din eden
Ei şi urmaşii lor din neam în neam
Unii mai excentrici şi stingheri
Alţii simandicoşi sau superficiali
Alţii pe semne iscoditori şi inventivi
Acaparând peisajul pentru a fi
Modificând mediul pentru a prospera
Locul acela se s-a extins mereu
Rătăcind pribegi după bunul plac
Căutând noi teritorii şi resurse
Au întins locul acela până la mare
Curioşi din fire au trecut pe mare
Şi au acaparat insulele mărilor
Şi oceanele plus cele şapte continente
Inventivi cu firea au început să zboare
Aşa a început noua eră spaţială
Epopeea cuceriri acestui univers
Şi va continua cu intermitenţe.

poezie de David Boia (24 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia iubirii

La nord găsii tălpile reci,
Suflu să le-ncălzesc
Răsfirându-ţi degetele-n săruturi,
Coapsele cu arome mediteraneene-n
Palmele mele le tremur-n focoase mângâieri...
Ecuatorul pântecului-n mersul buzelor-l
Arunc-n toride ore...
Australul piept-l muşc uşor de
Sfârcurile continentelor...
Tâmpla cu grumaza le arunc-n oceane
De sfinte săruturi...
Antarctica minţii o-nebunesc
Cu şoaptele boreale-n nopţi de iubire polare...
Din nord-n sud, din est-n vest
Fug nebun
Şi strig întregii lumi,
Te iubesc...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!