copaci şi flori

Învierea timpului

E magie dragă Kitty
nu poezie
toată
faza asta
cu
pomii înfloriţi
Gata
să salte
pământul
la
cer

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (14 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul, pom ramâne-ntre pomi
Floarea, floare între spini
Omul greu printre oameni
Răsare frunze de măslini

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

Vara lui Mioi -
mere şi flori pe ramuri
în acelaşi pom

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie pe cont propriu

Crengile nu mai sunt calme
copacii trag în noi cu flori
iar mugurii focuri de arme
ne urmăresc cu primii zori

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (14 aprilie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul

Pom înflorit,
cu ramurile îndreptate spre Cer
şi florile dansând
pe muzica Îngerilor:
în armonie
cu Spiritul Luminii!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan (3 mai 2015)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit ghioceii,
Pomii au înmugurit,
Pe câmpii aleargă mieii,
1 Martie a sosit!

catren de Sabina Drulă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pomul şi omul

Pomului îi stă bine cu roadele,
omului cu faptele.
La pom, florile rodesc,
la om, faptele vorbesc.
Aşa dar,
şi pomul şi omul
îşi arată rodul.

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Mă cauţi.
Îmi dă de veste dorul
să fug.

Şi-mi vine, în drum,
să scutur pomii în floare,
cu dulcea lor ninsoare
să te-alung.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un mut scrijeleşte
copacul sub care doarme
liniştea se bucură de el

înţelepciunea înfloreşte în mai.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară epidemică

Pasărea se nalţă dintr-o umbră neagră,
Pomul înfloreşte să se poată dreagă.

Sec e anotimpul însorit de lacrimi,
Pasăre de sânge înotând în patimi.

Cui să mai surâzi pe un vechi peron?
Soarele-i agonic, nu e niciun om.

poezie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!