copaci şi timp

Învierea timpului

E magie dragă Kitty
nu poezie
toată
faza asta
cu
pomii înfloriţi
Gata
să salte
pământul
la
cer

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (14 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel arbore magic

După o minge colorată aleargă
nu ştiu câte popoare,
Ţară.
Statuie la care timpul va sculpta veşnic.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa, în zori
Găsim copacii tot mai goi
Simţim cum uneori
Timpul se prăvale peste noi.

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin lacrimi de sfârşit de veac
cu rele multe fără leac,
privim cum pomii se răresc
şi poamele se înmulţesc.

catren de N. Petrescu-Redi din Catrene (1997)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Adolescenţii, bărbaţii, bătrânii
aspiraţia, rodnicia, împlinirea vârste trecându-şi puterea, arborele
din cele opt ore - ale zilei de muncă.

Mai mulţi fii ai pământului ţării,
ce fericire!
Ei fac să răsară-n opt ore sfera
întreagă a Timpului!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Roşu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu port nimb pentru că
el ar fi dureros plutindu-mi
strâmb, deasupra unui umăr.
Tu te gândeai la un
copac, la o pasăre amăruie
şi, in timpul ăsta, eu
existam.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titel

Sufletul tău
fu pomul firav
cu un fir de viaţă legat
de parul vertebrelor

răzvrătite celule
corbi îndoliind copacii
în inflorescenţa tumorii
crescu nefiinţa

să fie oare luna
marele câine
care păzeşte lumea.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Să răscolim cenuşa
Sorbită de voci arse
Şi să renaştem arborii
Unde istoria şi-a făcut cuib
Să despuiem orele
În care milioane de ani
S-au născut din
Aceiaşi sămânţă
Oameni, lupte, izbânzi.

poezie de Viorica Clinciu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricină...

Un copac poa' să nareze
De ceva veacuri încoace,
Vine omul să-l reteze
Vieţuirea-n urmă zace!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul toate lucrurile mor

Cu timpul toate lucrurile mor; pădurile văd cum
Cad arborii bătrâni, cum toate se destramă ca un fum:

Acel trunchi puternic care-a stat zeci de ani în picioare,
Dictator în patria lemnului, în veac nemuritoare,

Vreau să spun stejarul, tuturor plantelor supravieţuitor,
Se vestejeşte, moare şi se prăbuşeşte neatins de topor.

poezie de Robert Herrick, 1591-1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!