Poezii despre copilărie și familie
poezii despre copilărie și familie.
Iubirea
Iubirea e un curcubeu,
Are gust de ploaie de vară,
Miroase ca raiul,
Arată ca un zâmbet de copil,
Sună ca o adiere
Și se simte ca o îmbrățisare de familie.
poezie de Ayan Schwartzenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chestiuni de familie
În muzeul nostru noi mergem întotdeauna acolo duminica
au deschis o secție nouă.
Copiii noștri avortați, palizi, embrioni gravi,
stau acolo în borcane transparente de sticlă
și își fac griji pentru viitorul părinților.
poezie clasică de Gunter Grass, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de Crăciun
E iarnă iar...
Ca în Ajun
Dalbe ninsori valsează
Gândul îți zboară
La Crăciun
Si sufletul visează...
Spiritul cald
Colindători
Familia cerească
Râs de copil
Ce-așteaptă-n zori
Un dar nou sa primească...
Miros de brad
Cu stea în vârf
Si luminițe multe
Legat la grindă
Fir de vâsc
Ca el sa te sărute...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Noghiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări prin destin (sonet)
CĂRĂRI PRIN DESTIN
(sonet familiei)
În cartea sufletului meu deschisă
La pagina sorții predestinate
Familiei de care-am avut parte,
Privesc viața-mi din papirus transcrisă.
Mă viscolesc dramele succedate
În copilăria ce mi-a fost ninsă
Încă din zori, mereu să fiu respinsă
La școala năzuințelor înalte.
Am plâns de râvna părinților uniți
Cu jurămintele de familie,
Când ai mei s-au stins de soartă risipiți.
Cât am suferit, doar Dumnezeu știe,
Că în destin de necazuri bântuit
Nu putea intra nicio bucurie.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (15 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedeam
Revedeam aceeași emoție
Cu care adormisem
În mădularele&matricele cuiva
Știam că nu face parte din mine
Și ca aș putea pleca
Să-mi revăd familia
Dar aveam o alta
Fiecare pădure de oameni
Ce creștea pe spatele meu
Nu vedea decât lumina lunii noastre
Doar seara
Și apoi era smulsa
Fiindcă nu era estetic sa ai o familie
Fiindcă undeva, copiii tăi mor,
Zilnic
Stelele ce se prăbușesc, cu nicio dorință,
Sunt copiii tăi
Ce cerșesc în genele ei
Hai să lăsăm perdeaua
Să-și lase pantofii pe marginea patului
[...] Citește tot
poezie de Nicoleta Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nașterea unui fiu
Când se naște un copil,
Familia și-l dorește inteligent.
Eu, care datorită inteligenței
Mi-am ruinat viața,
Chiar sper ca bebelușul să se dovedească
Ignorant și fără prea multă minte.
Așa va fi binecuvântat cu o viață liniștită
Și cu șanse de a ajunge ministru.
poezie de Su Tung-p'o, 1036-1101, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puericultura
Acum, când scade rata
natalității-n țară,
și vindem prunci de gata
pagânilor de-afară,
ni-i dor de vremea-n care
n-aveam habar de planning
și, la răstimpuri rare,
facând amor în trening,
cu plapumile puse
în cap, până-n aprilie,
și-n șoaptă, ca să nu se
audă în familie
(sau la vecinii care,
habar n-aveau de planning,
și, la răstimpuri rare,
făceau amor în trening
[...] Citește tot
poezie de Șerban Foarță
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei sunt familia!
De n-aș avea atâtea datorii,
N-aș sta cu mâna-ntinsă la copii.
Bine că au de unde-mi da,
Că, tristă ar fi viața mea.
Lui Dumnezeu, îi mulțumesc
Că am urmași, ce mă iubesc!
O mamă fără de copii
În viață n-are bucurii.
Pe mine, Dumnezeu m-a răsplătit
Și mi-a dat doi copii cuminți.
E-adevărat, am și muncit,
Alții fac la fel și nu sunt fericiți.
Doamne, eu pentru asta-ți mulțumesc!
Și-ți mulțumesc și pentru că trăiesc!
Zilnic, te voi ruga să ai în grija ta,
Copiii și nepoții. Ei sunt Familia!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (28 martie 1993)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facerea lumii
când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibrația luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
și gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră
a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
și liliacul care încărca aerul
în diminețile copioase de vară
Dumnezeu și-a desăvârșit creația
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înțelepciunea bunicului
și evlavia privirii sale
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și familie, adresa este: