Poezii despre copilărie și religie
poezii despre copilărie și religie.
Haiku
lacrima mamei -
în tinda bisericii
un copil plângând
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adăpost
În palma lui Dumnezeu
copilul din mine
își sprijină capul.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia aminte
C-un copil să nu fii rău,
că te bate Dumnezeu.
Să fii îngăduitor,
chiar de nu-i copilul tău!
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Iubirea e un curcubeu,
Are gust de ploaie de vară,
Miroase ca raiul,
Arată ca un zâmbet de copil,
Sună ca o adiere
Și se simte ca o îmbrățisare de familie.
poezie de Ayan Schwartzenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dumnezeu a spus
Sa fie lumină
și a fost dragoste.
Dumnezeu a spus
Să fie dragoste
și a fost primăvară.
Iar după primăvară a urmat floarea -
îngerul cu zâmbet de copil...
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce înger cu glas de nai
Ți-a-mintești când erai
Copilă căzută din Rai
Si tristețea mângâiai
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oa...
un glas de prunc
răsună printre blocuri
în liniștea vie a nopții
pare că
îmi vorbește
Dumnezeu
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât trăiești pe-acest pământ,
Și la bine, și la greu,
Strălucește ca un sfânt,
Ești Copil de Dumnezeu!
catren de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminica respirațiile tac...
dimineața de duminică
e o simplă deschidere
spre rugă
moment in care
Dumnezeu sărută un copil
respirațiile tac...
ce mult contează o zi
în care ai senzația că exiști
chiar dacă mâine va fi altfel...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când îl rătăcim pe Dumnezeu,
din buzunarul de la piept ne cade,
în rugăciune nu a mai venit...
el pleacă-n oameni.
e unul dintre el, ea și noi toți,
în copilul murdar de pe stradă,
și cel mai rău dușman al tău:
tu!
poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și religie, adresa este: