Poezii despre copilărie și tată
poezii despre copilărie și tată.
Plouă copilărește
Punând
piciorul
pe
gâtul
fulgerului
Copilul
se
bucură
Ce jucării
luminoase
Mi-aruncă
Tata
din
cer
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când minte copilul prima dată?
Pruncul minte prima dată
Când începe-a-ți spune tată,
Căci un lucru este cert:
Tatăl e mereu incert.
pamflet de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii copil
și să nu-ți dai seama
ce greu e să-i crești
pe tata și pe mama
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (28 octombrie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Între ani...
Între ani
strâng în brațe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează liniști
tata
plecat și el
caută înțelesurile cerului
sufletul mi se umple de oameni
dar ce folos...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
copiii își cumpără mingi
stadioane pline
tata a vândut paltonul.
poezie de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea
"La munca silnică pe viață!"
Fu a juraților sentință;
Iar vinovatul, trist și galbăn
De groază și de suferință,
Îmbrățișîndu-și copilașii,
Strigă cu vocea înecată:
"De astăzi nu mai aveți tată!"
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să fac?
- Ce să fac? Tata e ghebos, zise copilul,
mama scoate apă din fântână,
fratele meu mai mic tot timpul mă îngână,
mor de necaz:
o viespe m-a ciupit de obraz,
pantalonul mi-e rupt la un crac -
ce să fac?
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea pădurii
Copilul
mă întreabă mereu:
"- Tată,
când mergem la pădure?"
Și ce departe
este această pădure!
Am sădit în grădină
puieți.
Arătându-i
i-am spus:
"- Aceștia
sunt fiii pădurii
tu vei crește
odată cu ei."
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către izvoare
Pe malul lacului,
sub umbra rară
zăresc un copil
ce seamănă cu mine
(mai mult decât copilul meu)
Privesc în gol.
Pornesc mai departe cu pas amorțit.
Aud pași cufundați în pământ.
Legănându-mi durerea din suflet
fiul meu mă întreabă:
" De ce ești trist, tată?"
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copilăria trece între două jocuri copilărești...
Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Și toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveștile spuse de ea.
Mă joc cu alți copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilărești.
Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Și vor fi fără sfârșit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile își lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și tată, adresa este: