corp şi inimă

Definiţia nedezrădăcinării

Şi picăturile de sânge ştiu ce înseamnă acasă.
Altfel s-ar rătăci prin corp
şi-ar uita să se întoarcă la inimă.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Ea are ochii mari,
Ea are gura mică,
Un corp cu forme tari
Şi graţii de pisică.

Dorinţe, pururi noi -
Scântei ascunse-n vatră -
Şi două braţe moi,
Şi-o inimă de piatră.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeita a inimii mele

Cand sunt in preajma ta
Tresalta inima.
Prin corp simt furnicaturi marunte
Dorinte ce ma-nping mereu
Ravnesc intens la trupul tau

poezie de Gabriel Moldoveanu
Adăugat de gaby
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura utopie

Cum poate ceva dintre
zăbrele
Iubii asa de mult
cu tumult
Ascultă vocea inimii
şi vei vedea
o utopie...
Corpul ce e liber
Nu poate iubi
Cum o face inima din ocna costelor
Şi această utopie e numită iubirea
Singura utopie ce se poate trăi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Vis-à-vis de iubire stă ura,
Stă-mpletită-n contraste natura.
Argintiul din suflet oftează,
Ochii orbi încă stau şi veghează.

Chiar şi sîngele-n corp rugineşte,
Parul inimii astăzi orbeşte,
Metaforic îmi plînge ecoul
Cînd în creier pornesc radioul.

Un tornado îmi spulberă visul,
Un tsunami de foc – Paradisul
Şi-n ruinele unei iluzii
Realitatea trage concluzii.

poezie de Natalia Popusoi (19 martie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea în plin

Am rămas în urmă în corpul meu
la intrarea spre afară
la ieşirea spre-năuntru
în salina cu trăiri maturate.
Am rămas să-i răspund ecoului
tot mai rar şi mai rar
în cădere
din adâncul inimii din adânc
din tăcere.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa inimii şi suferinţa minţii

Suferinţa inimii tale
Şi suferinţa minţii tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferenţa la suferinţă a minţii tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinţei din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferenţa dintre suferinţa inimii
Şi suferinţa minţii este următoarea:
Suferinţa minţii evadează din colivia corpului,
Suferinţa inimii zăboveşte în viaţa realităţii.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trip

când mori îţi bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obişnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mişcare până când
se blurează forma până când
îmi poţi ţine inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedesluşit
0% culoare şi dumnezeu

şi ce-aş putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe solară

Îţi simt genele când se ridică,
Dimineaţa – minune a unui nou început,
Când privirea ţi se reflectă în metal şi în sticlă,
Şi-ntreg trupul gol, rămânând mut...
Corpul tău lungit pe 5th Avenue
În raze ce-i descoperă frumuseţea,
Doar un pictor de renume, un geniu,
Poate, pictându-i gleznele, să le prindă supleţea...
De tine m-am îndrăgostit, dintr-odată, pe loc,
Neutându-ţi buzele roşii,
cum îşi cereau sărutările, în amurg,
Chiar şi atunci când inima mi-o perpeleai, ca-ntr-un joc,
Când plecai, reântorcându-te apoi,
din valurile oceanului, reci, ce nu fug!

poezie de Alexandru Răduţ (2020)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul neantului

Trist spirit, altădată avid de luptă dreaptă,
Speranţa, ce cu pinteni te-nsufleţea în joc,
Te-a părăsit; te culcă, te culcă deci pe loc!
Biet armăsar, de-obstacol copita ţi-este spartă.

Taci inimă şi uită, smereşte-te şi iartă.

Spirit învins, năuc, borfaş bătrân, deloc
Amorul nu te-mbie, disputa e deşartă;
Adio deci suspine şi cântece de harfă
O inimă haină plăcerea-aruncă-n foc.

A primăverii vrajă s-a dus ca un noroc.

Şi timpul mi se scurge ca din clepsidra spartă,
Cum troieneşte neaua un corp prins de soroc,
Mă-nalţ şi văd pământul rotund pe la mijloc,
Iar adăpost nu caut, rămân bătut de soartă.

Troienilor, mă duceţi în prăbuşirea-naltă?

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!