Poezii despre corp și viață
poezii despre corp și viață.
Viața - minunat trofeu
Omule, timpu-ți oferă
doar o viață pasageră.
Învață ca să trăiești
după legile cerești.
Când în suflet ai credință,
totul este cu putință.
Ai voință, ai putere
să dai corpului ce-ți cere.
Dacă de rău stai departe,
fericirea îți e parte.
Astfel, viața pe pământ
nu e doar o frunză-n vânt.
Este minunat trofeu,
dăruit de Dumnezeu.
poezie de Dumitru Delcă (27 mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce?
Cu vise de mereu nuvele,
În zvon de noapte orășenesc...
Și ce dacă corpuri cerești se-nvârtesc
Și dacă lucinde stele!...
Și ce dacă veacuri grele pândesc
Clipe din viață mai ușurele!...
Și dacă corpuri cerești se-nvârtesc,
Ori stau departe lucinde stele.
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa virgulei
Când corpul se-îndoaie
și capul se-apleacă,
sabia nu-l taie.
Ea intră în teacă.
Astfel, strălucirea ei
rămâne nepătată.
În lipsa virgulei,
o viață e salvată.
poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
Eu nu urăsc viața, de moarte nu mi-e teamă,
Că ea este lumină puternică și caldă,
Chiar muribundul - care în pacea ei îl cheamă -
Sub pleoape obosite priveliști noi își scaldă.
Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume
Și-n alte corpuri trece, când poate ști să ierte;
Așa din cupa sacră cu toții bem, anume,
Și niciodată, nimeni, nu poate s-o deșarte.
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Poezii (martie 1888), traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corp de literă
Și dumneavoastră veți ajunge din iubit
un bărbat din hârtie de scris și citit. Astfel că
după moarte veți avea mult timp. De trăit.
Veți fi răscolit.
Veți simți o anume plăcere la răsfoit
poezie de Floarea Tutuianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțare
In gradina moartă
Am sărit aseară, peste zidul mort -
Pasul meu, încet, se oprea în loc, -
Conștient de soartă, de durere orb,
In gradina moartă
A sosit un mort.
Se uita-n gradina moartă
Luna albă, moartă -
Plumb - corpul meu căzu
Pe banca de piatră.
Se-auzea de-afară
Viața proletară -
Numai umbra mea dupa zidul mort,
- Pentru totdeauna, mai plângea in noapte...
In gradina moartă
A sosit un mort.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul ca loz câștigător
Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința inimii și suferința minții
Suferința inimii tale
Și suferința minții tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferența la suferință a minții tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinței din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferența dintre suferința inimii
Și suferința minții este următoarea:
Suferința minții evadează din colivia corpului,
Suferința inimii zăbovește în viața realității.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un timp anume
Într-un timp anume
voi pleca din viață.
Tu să mă plângi lume
când inima-mi îngheață.
Când sufletu-mi aleargă
către nu știu unde,
O amintire vagă
pe pământ rămâne.
Ființă nedefinită,
urcată la cer,
Prin lumea împietrită,
voi rătăci stingher.
Găsindu-mi cândva locul
și eu voi împietri.
De sus, veghindu-mi corpul,
mereu voi străluci.
poezie de Dumitru Delcă (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura utopie
Cum poate ceva dintre
zăbrele
Iubii asa de mult
cu tumult
Ascultă vocea inimii
și vei vedea
o utopie...
Corpul ce e liber
Nu poate iubi
Cum o face inima din ocna costelor
Și această utopie e numită iubirea
Singura utopie ce se poate trăi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre corp și viață, adresa este: