Poezii despre creștere și statistică
poezii despre creștere și statistică.
Despre statistici vitale
Plătește scump pământul când ofera bolilor o pradă;
Unde averea crește, omul curând o să decadă.
Dar mai multă nefericire e acolo și-i firesc
Unde bunăstarea scade, iar oamenii se înmulțesc.
poezie de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Goana
Alergăm în viață după iluzii...
Stare de fapt.
Ceasornicul bate-n perete,
Secundele ard.
Văpaia lor crește spre cer,
Pleoapa pământului se închide
Cu cenușa regretelor.
Secrete aride
Înmuguresc ca niște negi la marginea zării,
E timpul genunchiul să-ți pleci,
Penitent al sudorii...
Te vei regăsi în statistici murdare
De cenușă și mucegai,
Rug de chemare spre Rai.
Pleacă-ți genunchiul și intră în valul
Ce curge-n clepsidră,
Nu te împotrivi curentului!
Oricum va veni timpul
Să te confrunți cu oceanul.
Crezi că lacrima ta îl va putea învinge vreodată?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
habitat (din «scrisorile mov»)
pereți plini cu planșe colorate
statistici
cât iubesc densitatea tristeții
variabila ploilor din departele unde dorul
crește precum grâul
surâsometrul și toate zilele când
eram un pupălău destoinic
sărutacul tău derbedeu galactic
pereții plini cu planșe diluate intrând încet
în carnea zidului
înăuntrul seamănă a peșteră
confort unu
nemaiștiind să decupez ferestre ochii îi țin închiși
întreg muntele se micșorează, mă strânge
cuibărindu-mă ca în pântecul mamei
aștept să mă nasc singur
copilul care voi fi
va învăța astfel să deseneze
să te caute
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii sunt fulgi de zăpadă
și viața asta e o iarnă continuă cu mici variațiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguiește mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt și zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici că suntem în deșert
am obosit să tot număr câți fulgi de nea vin și câți au plecat
văd goluri greu de suportat și nămeți de nesimțire
iar prostia își strânge resemnată armatele la rigola istoriei
jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deșert și am pierdut lacrimi fără număr
și- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei
oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătății strâns în suflet
îi vezi purtați de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
și te întrebi de unde atâta tărie și cum de nu li se pierd visele
să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i să-și poarte singuri de grijă
la recensăminte vor ști să se adune și să se scadă din taxe
și cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creștere și statistică, adresa este: