Poezii despre creștere și suflet
poezii despre creștere și suflet.
Cu sufletul ars topesc o ghiață
Ce crește mereu a genune
Făcând cercuri pe-o floare de viață
Ce crede mereu în minune.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea e floare rară
Dragostea e floarea rară
Ce în suflete ne crește
Dacă este îngrijită
În veci nu se ofilește
Dragostea e ca un soare
Ce-ncălzește sufletul
E ca steaua sclipitoare
Și ca Îngerul cel bun
De o fi să o-ntâlnești
Laso-n suflet să-ți pătrundă
Și acolo-n loc secret
Nu lăsa să se distrugă
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întorcându-mă pe pământ fără tine
Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.
I-au crescut brațele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri, WordPress.com (2020)
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefacere, prefăcătură
Nopțile mele
Sunt zile grele
Trec anevoie
Mă simt ca Noe
Și crești noianul
Este cât oceanul
Iar sufletul pește
Se face, trăiește.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama poem diamant
Este
ființa care
îți dă viață
și te îngrijește mereu,
de mic până când crești,
îți dă sufletul ei
și te iubește
toată viața
ei.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bubuitură
Când omul părăsește
Pentru totdeauna acest pământ,
Începi să simți
Cum îți crește un gol în suflet
Și ia în primire toate țesuturile vii.
Atunci ești ca o tobă.
Ce să mai iei din el
În afară de răpăitul surd?
Nici o atingere plăcută,
Nici un cuvânt, așteptat
De mine, pentru mine.
Despre singurătate, zgomotoasă!
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor
Să vină primăvara!...
Cu mărțișor, ghiocei.
Cu fir roșu al dragostei mele
Să mă leg de tine
Cu fir alb, în puritatea sufletului tău să cresc
Să mă împletești în pieptul tău.
În alb-roșu să trăim pe al primăverii anotimp.
Să-ți sărut chipul, mâinile strânse de ale mele
Buzele dulci sub pomii înfloriți.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
Mirare întreruptă
înflorirea cireșului negru,
altar, de miros
sfințit.
Căpriorul simte
cum îi cresc cornele-n stele,
două inelare-nuiele.
Noapte de vrajă
unde să plece?
Cum ne farmecă luna,
cum mă nasc
când nu mă mai nasc,
cum mă mir
părăsit de suflet!...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)
Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri și spaime și
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va crește o amintire
cu flori albe și roșii,
pe care soarele
va prelinge dimineața
o boabă albastră de rouă.
poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creștere și suflet, adresa este: