Poezii despre creștere și timp
poezii despre creștere și timp.
Copile
De ce te grăbești să crești?
Rămâi în copilăria ta.
Joacă-te! Ascultă povești.
Bucură-te mai mult timp de ea!
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox cotidian
Nu te amăgi
Odată
cu
trecerea
timpului
Nu
crește
numărul
celor
Care
te
cunosc
Ci
al
celor
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
*** (extras)
Un lucru frumos e o bucurie fără sfârșit.
Vraja lui crește zilnic câte-un un pic;
El nu va ajunge niciodată
Să se transforme în nimic.
poezie clasică de John Keats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Uită de timpul ce crește între noi,
mă vei revedea în amurg
stea fără noapte,
stând cu genunchii pe cer
ca și cum ai veni dintr-o rugăciune
să-mi spui despre dorul de om.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumul
Cum devorează timpul
Momente și zile
Ani și ere geologice
Lume stele și univers
Toate dintr-o fractură
Incipientă care crește
Și nu mai stagnează
Pildă crudă și nemiloasă
A devenit vorba timpului
Și fapta lui sângerează
Iar oamenii se contrazic
Accelerat între ei
Ca să adâncească
Mai mult prăpastia
Și haosul primordial
În atare comportament
Salvarea poate veni
Numai de la îngeri.
poezie de David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi de soare
Crește timpul
în ciorchine
pe umbra ta
și nu seamănă
cu nimeni și nimic
iluzia în ochi de soare
ce m-a orbit
până la nebunia șoaptei
nicicând rostite.
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
Creștem
Insistent
Ca o stare
De necesitate
Cu orice
Ocazie
În pântecele
Unui timp
Hotărât
Și categoric
Cum nu
Mai există
Altă comparație
Și mai greu
De estimat
Momentul
Sublimării
Spre eternitate.
poezie de David Boia (6 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Donul liniștit
*
Iarba crește peste morminte, timpul vindecă durerea.
Vântul a șters urmele celor care nu mai sunt;
vremea alină durerea sfâșietoare, iar amintirea
celor care n-au trăit pentru a-i vedea din nou pe cei dragi
nu va dăinui, pentru că scurtă este viața omenească
și nu pentru mult timp fiecăruia dintre noi i-i dat să calce pe iarbă.
**
Iar peste sat au alunecat zilele, trecând în nopți;
săptămânile se scurgeau, lunile se furișau, vântul hăulea
și, oglindă cerului de toamnă, translucid, verde-azuriu,
Donul curgea liniștit către mare.
poezie clasică de Mihail Șolohov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însumi
Asta e Dorința: trăirea în mișcare,
să nu ai nici o casă în tot acest răstimp.
Și astea sunt Dorințe: lentă dialogare
cu eternitatea în spațiu și în timp.
Și asta este Viața: când până într-un mâine
singura oră lentă pe piscuri se ridică,
care, zâmbind surorilor crește ca o pâine,
tăcerile pe care Eternei le dedică.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Aceasta este dorința (1895), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crește un copac in mine
contratimp al păsărilor migratoare
ascunzându-mă într-o femeie măritată
în fiecare noapte răstignesc în inima ta luna
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creștere și timp, adresa este: