Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

creier și viață

Poezii despre creier și viață

poezii despre creier și viață.

E.E. Cummings

De vreme ce emoțiile sunt cele dintâi

De vreme ce emoțiile sunt cele dintâi
care dau atenție
sintaxei lucrurilor
nu te vor săruta niciodată deplin;

acceptând să fie luat de fraier
când primăvara sosește în lume

sângele meu trăiește deplin –
iar săruturile vădesc un mai bun destin
decât înțelepciunea,
doamnă jur asta pe toate florile din lume. Nu plânge
–cel mai bun reflex al creierului meu înseamnă mai puțin decât
clipirea pleoapelor tale care spun

noi existăm una pentru cealaltă: atunci
râzi, sprijinită cu spatele în brațele mele,
pentru că viața nu este un paragraf.

Iar moartea – cred – nu este o paranteză.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Putred

Simțul meu olfactiv este deranjat.
Voi fi având vreo tumoare pe creier,
Parcă aud și acorduri de greier.
Dar simt... Ceva s-a degradat.
Mă dezbrac de cămașa ce-o port.
Dar nu este ea, e din mine.
Voi fi putrezit după tine!
Ce minune!... Trăiesc mort!

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Duțescu

Acolo

Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi

dar eternitatea e pentru proști
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30

ascult gramofonul, tu te apropii
desculță ca o fantomă de palat,
de palat venețian în care ne-am
iubit și ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneția,
Acolo am și murit.

poezie de din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar un trandafir

Mi-am donat trupul pentru progresul științei.
Cu toate că nu voi fi acolo
pentru a nota descoperirile făcute,
îmi pot imagina pe studenții
aplecați deasupra mea:
"Doamne-Dumnezeule, acesta este un ficat?
Și cele două conopide tutunii sunt plămânii?"
"Da, domnule, o mostră perfectă care arată
modul în care nu trebuie să trăiești."
"Dar ce ne puteți spune despre creier?"
"Din păcate, creierul... mă îndoiesc că acest exemplar
a avut vreodată așa ceva." Asta-n vreme ce extrage
cu cleștele doar un trandafir.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Limita irecuperabila a desavarsirii

întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
și spălarea inimii

viața precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreți
în nebuloasa conștiinței tale

trenul se urnește greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
și te sfîșie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrșirii

poezie de
Adăugat de Anca UnceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred in ratiune

Cred în rațiune pentru că noi
Dintotdeauna am crezut în rațiune
Cred în rațiune pentru că omul
Are un creier și o minte trează.

Când omul încă nu era
În Univers domnea rațiunea
Și singurul care a influențat-o
A fost omul.

El a descoperit paradoxul cunoașterii
Cunoaștere ce înseamnă progres,
Cunoaștere ce înseamnă distrugere,
Și-a uitat că a dereglat echilibrul rațiunii

Cred totuși în rațiune
Căci orice egoist vrea să trăiască,
Și rațiunea va domni iar
În Univers.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă cheamă amintirea

Mi-e cald, însă căldura nu vine de la soare,
ceva parcă mă arde și inima mă doare
și urcă pân' la creier o moleșeală stinsă
ce-nvăluie, ca ceața, durerea necuprinsă.

Mă cheamă amintirea, mă strigă tot mereu.
Mă-ntorc înspre trecutul, ce nu mai e al meu,
dar nu văd decât urme pe drumul cunoscut,
ce duc spre-aceeași țintă, al vieții început.

Copilăria-mi dragă, ca un balsam se-așează
pe fruntea fără riduri, în ochi ce scânteiază
și-o undă de mireasmă de crini și busuioc,
îmbracă amintirea și-o-nchide într-un obroc.

poezie de din Zborul. Vis și destin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Satiră pentru un nesimțit

Și cauți cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbați în lung și-n lat lumea pribeagă,
N-ai înțeles cum îți era mai bine!

Și cauți ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ți se stinge, dar respiră...
Trăiești ca mort, dar eu îți existam!

Când dai de greu, îți amintești de mine...
Știi cât de mult în inimă-i rănit!
În viață cauți doar drumurile line,
Dar ce-i ușor, nu face fericit!

Și lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbați...
Îți plouă peste creier și îți ninge,
Și nu cauți un drum ca să răzbați!

[...] Citește tot

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce joc, Doamne! ce joc!

forme geometrice haotic lăsate să cadă
în centrul unui creier pe care-l poartă omul
iubire și ură
bucurie și tristețe
flux reflux
și pasărea care plutește deasupra umbrelor
acoperindu-le neîncetat
cu viață

rostogolite de ape
pietrele intră în joc
odată cu umbra Mâinilor Tale
în deplină rugăciune care,
îți slăvește Numele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vecina de la doi

Ești blondă și frumoasă,
Treci foarte rar pe acasă
Te uiți cu o mină confuză
Creier nu ai cât o meduză

Petreci în cluburi de fițe
Cu bărbați și alte pipițe
Îți place sa te dăruiești
Însă tu înzecit primești.

Ăsta îți e stilul de viață,
Le tragi o privire de gheață
Oferi barbaților toate cele,
Teancul e gros în portofele.

Câte unii critică fără temei,
Nu știu genul ăsta de femei
Lumea asta-i spurcată și rea
Mai ales că ești vecina mea!

poezie de (august 2021)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook