Poezii despre creier și viață
poezii despre creier și viață.
De vreme ce emoțiile sunt cele dintâi
De vreme ce emoțiile sunt cele dintâi
care dau atenție
sintaxei lucrurilor
nu te vor săruta niciodată deplin;
acceptând să fie luat de fraier
când primăvara sosește în lume
sângele meu trăiește deplin
iar săruturile vădesc un mai bun destin
decât înțelepciunea,
doamnă jur asta pe toate florile din lume. Nu plânge
cel mai bun reflex al creierului meu înseamnă mai puțin decât
clipirea pleoapelor tale care spun
noi existăm una pentru cealaltă: atunci
râzi, sprijinită cu spatele în brațele mele,
pentru că viața nu este un paragraf.
Iar moartea cred nu este o paranteză.
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Putred
Simțul meu olfactiv este deranjat.
Voi fi având vreo tumoare pe creier,
Parcă aud și acorduri de greier.
Dar simt... Ceva s-a degradat.
Mă dezbrac de cămașa ce-o port.
Dar nu este ea, e din mine.
Voi fi putrezit după tine!
Ce minune!... Trăiesc mort!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi
dar eternitatea e pentru proști
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30
ascult gramofonul, tu te apropii
desculță ca o fantomă de palat,
de palat venețian în care ne-am
iubit și ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneția,
Acolo am și murit.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un trandafir
Mi-am donat trupul pentru progresul științei.
Cu toate că nu voi fi acolo
pentru a nota descoperirile făcute,
îmi pot imagina pe studenții
aplecați deasupra mea:
"Doamne-Dumnezeule, acesta este un ficat?
Și cele două conopide tutunii sunt plămânii?"
"Da, domnule, o mostră perfectă care arată
modul în care nu trebuie să trăiești."
"Dar ce ne puteți spune despre creier?"
"Din păcate, creierul... mă îndoiesc că acest exemplar
a avut vreodată așa ceva." Asta-n vreme ce extrage
cu cleștele doar un trandafir.
poezie de Leland Bardwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limita irecuperabila a desavarsirii
întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
și spălarea inimii
viața precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreți
în nebuloasa conștiinței tale
trenul se urnește greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
și te sfîșie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrșirii
poezie de Angela Furtună
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred in ratiune
Cred în rațiune pentru că noi
Dintotdeauna am crezut în rațiune
Cred în rațiune pentru că omul
Are un creier și o minte trează.
Când omul încă nu era
În Univers domnea rațiunea
Și singurul care a influențat-o
A fost omul.
El a descoperit paradoxul cunoașterii
Cunoaștere ce înseamnă progres,
Cunoaștere ce înseamnă distrugere,
Și-a uitat că a dereglat echilibrul rațiunii
Cred totuși în rațiune
Căci orice egoist vrea să trăiască,
Și rațiunea va domni iar
În Univers.
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cheamă amintirea
Mi-e cald, însă căldura nu vine de la soare,
ceva parcă mă arde și inima mă doare
și urcă pân' la creier o moleșeală stinsă
ce-nvăluie, ca ceața, durerea necuprinsă.
Mă cheamă amintirea, mă strigă tot mereu.
Mă-ntorc înspre trecutul, ce nu mai e al meu,
dar nu văd decât urme pe drumul cunoscut,
ce duc spre-aceeași țintă, al vieții început.
Copilăria-mi dragă, ca un balsam se-așează
pe fruntea fără riduri, în ochi ce scânteiază
și-o undă de mireasmă de crini și busuioc,
îmbracă amintirea și-o-nchide într-un obroc.
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satiră pentru un nesimțit
Și cauți cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbați în lung și-n lat lumea pribeagă,
N-ai înțeles cum îți era mai bine!
Și cauți ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ți se stinge, dar respiră...
Trăiești ca mort, dar eu îți existam!
Când dai de greu, îți amintești de mine...
Știi cât de mult în inimă-i rănit!
În viață cauți doar drumurile line,
Dar ce-i ușor, nu face fericit!
Și lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbați...
Îți plouă peste creier și îți ninge,
Și nu cauți un drum ca să răzbați!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce joc, Doamne! ce joc!
forme geometrice haotic lăsate să cadă
în centrul unui creier pe care-l poartă omul
iubire și ură
bucurie și tristețe
flux reflux
și pasărea care plutește deasupra umbrelor
acoperindu-le neîncetat
cu viață
rostogolite de ape
pietrele intră în joc
odată cu umbra Mâinilor Tale
în deplină rugăciune care,
îți slăvește Numele
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecina de la doi
Ești blondă și frumoasă,
Treci foarte rar pe acasă
Te uiți cu o mină confuză
Creier nu ai cât o meduză
Petreci în cluburi de fițe
Cu bărbați și alte pipițe
Îți place sa te dăruiești
Însă tu înzecit primești.
Ăsta îți e stilul de viață,
Le tragi o privire de gheață
Oferi barbaților toate cele,
Teancul e gros în portofele.
Câte unii critică fără temei,
Nu știu genul ăsta de femei
Lumea asta-i spurcată și rea
Mai ales că ești vecina mea!
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre creier și viață, adresa este: