Poezii despre cucuvele și viață
poezii despre cucuvele și viață.
Plânge-o cucuvaie
Plânge-o cucuvaie. După cine oare?
E târziu și toamnă, nu e nicio floare.
Pentru cea plecată ce nimic nu cere
Numai în cuvinte aflu mângâiere.
E zădărnicie, știu, orișice tângă,
Las în locu-mi ploaia singură să plângă
Și mă-nchid în mine ca un pom în ceață,
Nu aștept nimica bun de la viață.
Nu știu de mi-i dată înc-o primăvară,
Barem pentru draga-mi floare să răsară,
Ca să-i pun în vasul pietrii funerare
Floarea ce să-i spună dragii ce mă doare.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucuvaia
CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroșanu
Pe meleagul vieții mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevestește rele...
Cică... i-am furat odaia
Și mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
Să mi se dărâme casa,
Să mă duc la cele sfinte,
Să se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;
Să am somnul barbituric
Și să-mi fie ziua fadă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totem
La moartea mea,
Horezmia,
Sub geana grea,
O turturea,
N-o mai cânta.
La moartea mea,
Nu s-o vedea,
Căzând vreo stea.
Ca-n viața mea,
Nu s-o vedea,
Chiar nimenea,
Alăturea.
Pe urma mea,
Pe cușma mea,
Alăturea,
O cucuvea.
La ce-oi mai sta,
Horezmia,
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciune
Toată ziua, toată noaptea treaz,
Cine-mi spune de o viață-ntreagă
Să fiu gata pentru care ceas
Când o taină poate se dezleagă?
Taina celor taine fără număr,
Înnădite și încrucișate
Între creștet, inimă și umăr,
Jugul, hamul meu de rob și frate.
Traista-i gata, cârja-i în pridvor,
Drumul o să fie lung pe lună,
Drumul de un om și un picior
Strâmt și-ngust cu ceața dimpreună.
Stau la pândă-n bălți și împrejur,
Clopot, voce, tunet să mă strige,
Țipăt rău sau șoaptă să murmur,
Ce voi zice, nu știu, ce voi zice?
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Secunda din ceasul oprit
Mă taie cuțitul durerii, mult prea adânc
sub tâmplele albe ale mamei, visele tac,
doar cucuveaua cântă în voie, neînțeleasă de nimeni,
iar tu, în trifoiul cosit, îmi faci un iatac.
Sub cearcănul nopții, doar pași de îngeri
mă trec ca secunda fugită din ceasul oprit...
Spune-mi de colțul de viață păstrat pentru mine
și pâinea, frumos dospită, mirosind a mărgărit.
Am palmele arse, rugăciuni înălțate
trecut-au prin ele, ca păsări prin ghemul de nori;
și-n timp ce sărutul îmi reînvie buzele uscate,
aud o voce: " trăiește, nu ți-e îngăduit să mori!"
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe ești...
Copil ce pribegești în altă țară
Mereu purtat în gândurile mele,
Departe ești, ca dincolo de stele,
Dar sper a e vedea măcar la vară.
Vei fi avut acolo patimi grele
Când nostalgiile te apăsară,
Al tău noroc începe să răsară
Ș-apoi urmează toate să se spele.
Ascult cum vânturi bat în cercevele
Și mă gândesc că vei răzbi în viață;
Pe casa mea nu cântă cucuvele
Atâta timp cât anii nu-mi îngheață.
Tu, străduiește-te și mai învață,
Să fii întodeauna tot în față!
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iarna vieții
Cu ochii pierduți-n orbite și mersul agale,
Peste pragul tocit de calcaneul timpului,
Sprijinit de-un toiag, pășeșete-n dese escale
Să ia, din când în când, pulsu-anotimpului.
În locul viselor, doar griji-n galopadă
Se prăbușesc în infinitul din sinele focal;
Pe tâmplele lui dezmierdate de zăpadă,
Mai flutură o iarnă ca o coamă de cal.
De pe prispa gândului, investigând înaltul,
Bătrânul privește viața ca un simplu spectator
Cum de pe-o creangă goală, o cucuvea, saltul,
În timp ce nisipul se scurge sub jugu-apăsător.
Împuținat, își ține viața-ntr-o singură mână,
Pe cârja de-amintiri își sprijină-ndârjit sufletul;
Chiad dacă dorul de ducă îl târcolește și-l hâțână,
Naufragiul intim al duratei i-amână concretul.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul ticăie albind
În căsuța-mbătrânită
Ceasul este obosit,
Ticăie din oră în oră
Cu glas moale, răgușit.
La fereastră umblă umbra
Unei stafii de cucută,
Are pașii de argilă,
Cucuveaua este mută.
Ochii tulburi privesc hăul,
În dureri încep să tune,
Lumânarea e aprinsă,
Flacăra-i se descompune.
Ritmul vieții ține calea
Cu-nțelesul ei pe loc,
De sub cruce sare tata
Să mă prindă de mijloc.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Săruta-ți-aș neică gura până când m-or duce plopii
Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea.
Verdele să-l scurg din ramuri să-l așez în rând cu snopii
Ce te leagă-n cercul veșnic atârnat de stânga mea.
Mângaia-ți-aș cu privirea pielea ta catifelată,
Pană ți-ar ieși jăratici din căprui pe sub sprâncea.
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungați de piază rea.
Descânta-ți-aș cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos și cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate
Ciripi vreo trei acorduri, toate trei pe limba sa,
Înapoi în evul mediu și mai mult! te-aș da pe spate,
Doar făcându-ți loc, oleacă, uite-aci în... viața mea
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie matinal
se ridică de pe lume ceața
încet se zăresc toate lucrurile neobservate
tăcerea cu zorzoanele ei se aude strident
îmi pune astupușuri de octombrie
în depărtări
o cucuvea de mașină ronțăie iarba stricând absurdul dimineții
zgomotele ies pe ușă în turmă
să nu mai spui că ești singur
sângele precis începe să-ți scrie faptele cu ochii închiși
te mână și te tachinează zîmbește iubește trăiește
cu niște ciocănele de pian îți bate în inimă întâmplarea
năluci umbrele răzlețite pier după bumbi de lumină parcă soarele iese la stropit
îmi decupez gândurile și le lipesc pe mobila veche
fiecare abțibild îmi amintește de tine
abia acum zâmbetul îmi ridică la colțuri buzele
deși afară este confuz cu tine tot ce e întors primește chip de iubire
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cucuvele și viață, adresa este: