Poezii despre cunoaștere și ignoranță
poezii despre cunoaștere și ignoranță.
Azi
Pe când trăiam fără să știu
Ce e iubirea și durerea,
Mereu doream să le cunosc
Și să le împărtășesc puterea.
Azi când trăiesc știind ce e
Iubirea ca și suferința,
Îmi pare rău că n-am știut
Să prețuiesc ce-i neștiința.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi...
Pe când trăiam fără să știu
Ce e iubirea și durerea
Mereu doream să le cunosc
Și să le împărtășesc puterea.
Azi, când trăiesc știind ce e
Iubirea, ca și suferința,
Îmi pare rău că n-am știut
Să prețuiesc ce-i neștiința.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte pe Caraiman
Scoboară degrabă ciobanul
La târlă cu oile lui.
E seară pe culme, și nu-i:
Se-ntunecă-ncet Caraimanul
Cum nu-l mai văzui.
Stau neguri pe Jepi, pe Furnica,
Și neguri pe Vârful-cu-Dor:
Se lasă din umedul nor
Tăcerea și noaptea și frica
Pe culmile lor.
S-a stins după muceda stâncă
Și ultimul roșu de-apus.
Deodată, cu soarele dus,
O noapte cumplită și-adâncă
Se varsă de sus.
Iar alta se urcă din vale
Cu spaima eternei tăceri
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatul necesar
Parfumuri aprige, ispititoare,
Dau roade bogate la ale vieții poale,
Să le aducă scurte scântei -
Sfârșind în ale conștiinței idei...
Venit-ai în mijlocul horei de fluturi,
Unde ai mai primit arpi de zboruri,
Iubirea e al făpurilor Păcat Necesar,
Istovitorul, netrecător Păcat Necesar...
Tu căutând un suflet la fel de iubitor,
Căruia să-i încredințezi vrednicul amor,
Privești neștiutor de la fereastră Luna -
Fără a cunoaște pericolul de a cădea totdeauna...
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi încerca să arunc
povara în hău și să dau
uitării răutățile celor proști
și ignoranți până-n adâncul
cutiilor craniene de capacitate mică
căzuți în somnul nălucirilor
ei nu mai văd lumina
zorii îi ocolesc de mulți ani
stau în mâzga întunecoasă
eu sunt stăpânit de un gând
pe care nu vreau să-l duc în derizoriu
o să arunc totul undeva
dialectic i-am analizat câteva zile
au pierdut timpul în întuneric
le e teamă de cunoaștere
ar merita și ei să ajungă în hău
dar n-au curaj să se arunce
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
3 de Bâte (Sonet Tarot)
Te-ai cățărat pe munte și vezi bine,
Că poți privi până departe-n zare
Profiți acum de zilele senine
Și te gândești la lucruri viitoare.
Dar nu te-atrage numai peisajul,
Ci îți scrutezi și propria ființă
Că din vechime acesta e mesajul:
"Când te cunoști e totul cu putință".
Dar dacă îți lipsește viziunea
Planurile tale n-au nicio speranță,
Și-oricât de bună este acțiunea,
Ea izvorăște doar din ignoranță.
Chiar dacă-i greu, să urci pe culmi înalte,
Nu sta în vale, că nu vezi departe.
poezie de Octavian Cocoș (4 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia lumii de mâine
E-Learning în arte poetice XXI
TIC în Patul lui Procust
TAC în Subterana lui Dostoievski
Mass și Multimedia tăcerii
Te cunosc deci exiști
Mă cunoști deci exist
(și tu
drăguțule cititoriule
frate ale meu
de dincolo de cuvinte
și cifre)
alo
0 1
alo
1 0
KBS
nu
fugi
nu-i vorba
de KGB
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (13 septembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune-acum, nu-i nevoie de cuvinte
Nu-mi spune-acum, nu-i nevoie de cuvinte,
Ce melodii, ce descântece vrăjitoarea-îngână
În ultima otavă verde, moale de septembre
Sau sub petice de flori albite, cu fața spână,
Pentru că eu și ea ne cunoaștem bine,
Îi știu cărările, farmecele pe care e stăpână.
Pe-așternuturi roșcate, lângă ape indolente,
Pinul lasă, indiferent, să-i cadă conul;
Din tufișuri zgribulite cucul strigă-n zadar pe nimeni,
Căci acolo nu-i nimeni căruia să-i strice somnul.
Și-ultimele flori de clocoțel ademenesc în toamnă
Inimi care flirtează resemnate cu-abandonul.
............................................................
Naturii ignorante, lipsite de inimă și sentiment,
Nu-i va păsa, nici nu va ști
Pașii cărui străin îi vor descoperi pășunea
Călcând pe iarba ei doar pentru a o părăsi,
[...] Citește tot
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harmon Whitney
Dincolo de luminile și tumultul orașului
Plutind în cădere, scânteie din Spoon River,
Ars de focul băuturii - și înfrânt.
Amantul unei femei cu care trăiesc întru propriul dispreț,
Cât și pentru a ascunde o mândrie rănită.
Să fiu judecat de comunitatea celor cu minte puțină,
Eu, cel dăruit cu cunoașterea limbilor străine și cu spirit,
Scufundat în colbul curții de justiție,
Un culegător de zdrențe în gunoiul de rele și de nedreptăți care e lumea
Eu, cel căruia la naștere i-a surâs soarta!
Eu, într-un orășel de provincie,
Recitând din comoara anilor de aur
Pagini de versuri țărănoilor ignoranți;
Sau râzând în hohot când spiritul lor gregar atât a a găsit potrivit,
Să-mi cumpere băutură pentru a ușura o minte care agoniza, stingându-se.
Să fiu judecat de voi,
Cei de care sufletul me se ascundea,
Cu rana lui, deja gangrenă, pricinuită
De iubirea pentru propria soție,
De sânul ei alb și rece, necredincios și nepăsător
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsit pe munții din suflet
Părăsit pe munții din suflet. Privește, ce mică acolo,
privește: localitatea din urmă a vorbei, și mai sus,
Însă ce mică și ea, încă un ultim
sătuc de simțiri. O recunoști tu?
Părăsit pe munții din suflet. Straiul
de piatră sub mâni. Aici înflorește
bine ceva; din muta prăpastie
iese-nvoaltă o iarbă neștiutoare cântând.
Dar cărturarul? Ah, ce începu să cunoască,
și tace acum, părăsit pe munții din suflet.
Acolo umblă desigur, în sfântă știință de sine,
multe-mprejur, multe dihănii de munte în pace
se perindă și stau. Și pasărea mare și tăinuită
Încercuie piscul renunțării curate. însă,
tăinuită, aici pe munții din suflet...
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cunoaștere și ignoranță, adresa este: