Poezii despre cunoaștere și moarte
poezii despre cunoaștere și moarte.
Docta ignorantia
Sinucisule în bibliotecă,
moartea erudită, rarisimă, te-a decavat.
Agonizai avar peste pleava cunoașterii,
zaraf, ursuz, putred, blazat.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broasca râioasă poate muri din cauza luminii!
Broasca râioasă poate muri din cauza luminii!
Cunosc deopotrivă spinii
Morții și broaștele, și oamenii
Conții și muștele-n fața legii
Naturale au aceleași privilegii.
Te crezi supraunitar?
Comparat cu tine, un țânțar
Nu are sub soare un rol secundar.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau și azi în cale
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale
Căci parcă-mi spune-un nu-știu-ce
Ca mâine poate am să mor
Și dânșii n-or mai fi priviți
De nici un trecător
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensuri
umbra nu cunoaște sensul
rotirii pământului
răsăritul devine
apus și apusul
răsărit
echilibrul
se ține în zbaterea clipei
dintre noi și zi
totul este asemeni morții
prin care ne privim
pentru a da naștere
altei vieți
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigrama
Dacă nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea ușor se rătăcește
La vorbirile deșarte.
Și de nu se odihnește
Mila păcii întru noi,
Vom găsi mereu pricină
De gâlceavă și război.
Iar când nu ne dăm silința
Spre cunoașterea de sine,
Cântărim mai totdeauna
Numai faptele străine.
poezie de Sfântul Ioan Iacob
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul pe care cei morți îl cunosc
Pentru mama mea, născută martie 1902, moartă martie 1959
și tatăl meu, născut februarie 1900, mort iunie 1959
De ajuns, am spus și am părăsit biserica,
Refuzând acea procesiune țeapănă spre cavou,
lăsând mortul din sicriu să meargă-acolo singur.
Iunie. M-am săturat să fiu bravă, iarăși și din nou.
Am călătorit spre Cape. Mi-am rotunjit cultura
sub cerul brăzdat de soare, diurnul călător,
acolo unde marea pivotează ca o ușă de fier.
Și ne-am mângâiat. În altă țară oamenii mor.
Dragul meu, vântul se năpustește ca un balaur
dinspre marea-n spume, iar noi astfel ne-atingem, încât
ne pierdem unul în celălalt. Nimeni nu rămâne singur.
Unii oamenii ucid pentru asta sau pentru atât.
Ce se poate spune despre morți? Ei zac fără pantofi
În bărci de beton. Ei sunt deja asemeni pietrelor
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
Te-am invitat într-o călătorie
Pe-o barcă, printre stele.
Te-am chemat cu mine
Să locuim pe-un nor
Să nu cunoaștem naștere,
dorință, clipă, moarte.
Te-am chemat în zări
Să ne ascundem de noapte,
Să ne hrănim cu șoapte
Departe de naștere,
dorință, clipă, moarte.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge din Shakespeare
Ninge uitat. Toți fulgii astăzi dați-i
Celor săraci, copii să și-i mintă,
Ninge fără de corp, ca din oglindă,
Cade lumina pe toți condamnații.
Pe toată omenirea suferindă,
Pe toți dușmanii, ca și pe toți frații,
Ninge uitat de-atîtea generații,
Ninge cu fulgi din lanțul de pe grindă.
Ninge din Shakespeare, cu zădărnicie,
Cu amăgiri, cu desprimăvărare,
Numai groparul limita cunoaște
Cînd cu dispreț el tace-n gura mare.
Ninge cu fulgi pentru lipit sicrie
Și lumea moare, naște, moare, naște...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galeria mea de pictură
Într-o casă mică, păstrez, agățate, tablourile; nu e o casă așezată.
E rotundă; numai câțiva centimetri sunt dintr-o parte în alta.
Și totuși, e loc pentru toate splendorile lumii, pentru toate amintirile!
Aici, sunt imagini ale vieții, dincolo, aspecte ale morții,
Iar acolo, îl cunoști? Este chiar ghidul.
Cu degetul ridicat, arată spre mirobolantele tablouri.
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Cel care se sprijină de mare dincolo de port,
Cel care senin iubește valul dus de vânt,
Nu va cunoaște niciodată când va fi mort
Răcoarea și freamătul unui mormânt.
El într-o gropșoară-și va afla-împăcarea
Întreaga eternitate-încăpătoare,
Iar pământul se va odihni pe pieptul care
Cândva a izbutit să istovească marea.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cunoaștere și moarte, adresa este: