Poezii despre curaj și moarte
poezii despre curaj și moarte.
Final
Moartea e mare.
Suntem ai lui
râzândă gură.
Când ne simțim la mijlocul vieții,
ea are curaj să plângă
între noi.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul vieții-n plin surpat,
De zeci de ori reinventat,
De câte ori, de câte ori,
Să ai curajul să nu mori?!
catren de Mihaela Banu (15 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acei nărozi...
Acei nărozi făceau experimente,
Roia o lume în costume sport.
Ce artificii, scânteieri demente!
Riscai pe loc să cazi trăznit, și mort.
Suiau baloane-ornate ca un teatru.
Stricate, semănau sinucigași.
Dar frații Montgolfier aveau curaj.
Și-Academia de știință, treabă.
poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealul-Secului
Intr-o lacrimă pe geană
Șade oglindită,
Ecaterina sfântă fecioară
Moartă pentru sfânta țară!
Unde-i zborul ei porumbel
Ce alina un soldățel...
Unde-i zâmbetul nefricat
Neinchinat vreunui păcat!
Rănile pansate o plâng
Lacrimi pe puști curg,
Și cu ochii inchiși zâmbeste
Cerul in goarne o primeste...
La Dealul Secului pe seară
Intr-o miercure de post,
Moartea a muscat iară
Din Ecaterina, curaj sfânt...
Pe acest pământ insângerat.
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcerea de a muri
Să mori din dragoste
A visa, a dormi, a iubi, a muri
Te simt în suflul meu, abia am curaj să te respir
Simt că mă frânge aburul tău, nu pot să-mi revin
De când trăiești în amintiri mi-e noaptea amară
Strig agonia mea și mă-nec în fumul de țigară.
A fi sau a nu fi, a muri, a dormi
Sunt mort de frica nopții și a morții, a chinului
Cuvintele lovesc în pleoapa deschisă a destinului
Aștept pe-o margine de timp în umbra scăzută
A formei tale tulburi, tristă și obosită
Strigătul meu spre viață și strigătul spre moarte
Se zbate-ntre pereți de singurătate
Se zbate-n contratimpi în nopțile grele
Bătute-n cuie ascunzând zilele mele rele
[...] Citește tot
cântec interpretat de Michael Sardou, muzica de Michael Sardou, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniștea
În care așteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranța
Că vom mai fi în stare să ne naștem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definitie
Prea frumos
Pentru a nu fi cucerit,
Prea tânăr
Pentru a nu fi stăpânit,
Prea bogat
Pentru a-și aparține;
Prea înțelept
Pentru a lupta,
Prea curajos
Pentru a nu fi rănit
Prea sceptic
Pentru a nu fi înfrânt;
Prea înfrânt
Pentru a nu fi liber,
Prea liber
Pentru a nu fi umilit,
Prea umilit
Pentru a muri.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima obosita
Daca fiecare lacrima
ar avea curajul sa povesteasca
nebunia facerii
si pana la moarte...
... pana sa renasc,
dintr-un trup insipid si flasc...
Oh! Cate ar fi de povestit...
Aseaza-te, calatoare ostenita,
din causul palmelor adapa-ti furia,
da-i drumul animalului din tine...
... deasupra lacrimilor
a inmugurit curcubeul...
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-acum?
cuvintele vin și se duc
zac bolnav
telefonul sună pisica doarme
Linda aspiră
aștept să trăiesc
aștept să mor.
aș vrea să fi putut trezi în mine ceva curaj.
o obsesie idioată
dar copacul de-afară nu știe asta:
îl urmăresc în după amiaza târzie și însorită
cum se mlădie urmând vântul.
nu-i nimic de declarat aici,
e vorba doar de-o așteptare.
fiecare trebuie să-i facă față singur.
Oh, odată am fost tânăr,
Oh, odată am fost incredibil
de tânăr!
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
Lasă-mă liniște să mor,
Căci nu mai am curaj să scriu;
Soarele-i cuprins d-un nor,
Lăsându-mi sufletul pustiu.
S-a stins cu el și-un dor de stele,
De praf, de lună, de lumină.
E gol prin visurile mele,
Doar moartea poate să vină.
Și poate aș mai vrea să stau,
Dar iată că e prea târziu;
Astfel calea umbrii o iau
Răsună iadul în pustiu.
poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre curaj și moarte, adresa este: