Poezii despre cutremure și religie
poezii despre cutremure și religie.
Îngerul gândurilor mele
Regretatului meu bunic, Leonard
L-am rugat pe îngerul gândurilor,
să-mi arate ce mă așteaptă...
Am închis ușor ochii și i-am întins palma...
privindu-l pe-ascuns...
el s-a uitat,
dar în locul unei călătorii spre lumi necunoscute
mi-a amintit o scurtă poveste:
"Pene negre, vânt și încurcătură.
țipătul cerului.
mari lamentații...
câțiva pași,
trambulina raiului
interzisă acolo
vechiul
oracol
sumerian.
[...] Citește tot
poezie de Marzena Mackojc din Femeile și ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
E indicat să ai o atitudine pozitivă
Am hotărât ca de-acum înainte să am o atitudine pozitivă.
Nu există cutremure, erupții vulcanice, uragane sau tornade,
cel puțin pe o rază de o mie de kilometri
de locul unde mă aflu.
Nu există specii pe cale de dispariție.
Încălzirea globală a luat sfârșit;
la fel ca războiul din Irak și, spre marea mea surpriză,
nu mai există amenințări teroriste. N-am fost, de altfel, martor
niciunor accidente sau decese, programate sau inventate,
și îmi place să cred că toți cei care-au mierlit-o
sunt iertați de Dumnezeu și au intrat în Împărăția Cerurilor.
Of, iar am uitat unde mi-am pus medicamentele alea...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul pustiirii (Urgia cerească)
Iarăși lupte, iarăși sânge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfârșite,
Iarăși valuri și nevoi!
Când a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.
Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.
Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.
[...] Citește tot
poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Destăinuire
Mâinilor tale
le-aș spune
rugăciunea de seară
până s-ar cutremura epicentrul dorinței de noi,
ca mai apoi să te citesc
ca pe-o Psaltire
filă cu filă,
până geamătul în do major
va deveni Crezul tău.
Gândul tău nebun
se face vinovat
de o moarte lentă a cumințeniei Pământului,
propovăduind păcatul
în tandem
cu rugăciunea.
Ești cartea mea ieșită din tipare!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară rurală
Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Așteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe și prin alte sate
Cu gospodari și holde mai bogate?...
În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbușit cu turlele-n șosea,
Și-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coșuri negre de mașini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...
Prin curți,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama, omul de zăpadă
Mama-și face omul de zăpadă,
Nimeni nu-i vede inima goală,
Vijelia voinicește pe ridurile ei,
Țurțuri de lacrimi se sfarmă în poală.
Un trandafir e cu ochii pierduți,
Dumnezeu aduce îngerii turmă,
Păsări sapă orizontul, ciripesc
Pe dealul cu buzele de humă.
Cerul prinde giulgiu către seară,
Cutremurul durerii e hârciog de grup,
Un bucium din adânc de piatră
Repune răstignirea-n al ei trup.
Cine vrea s-audă-n iarna asta
Cum vântu-aduce apocalipsa?
Frigul lui rărunchi-mi răscolesc,
Omul de zăpadă mamele cuprins-a!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La biserica cea veche
La biserica cea veche
Ce-o zidiră ei străbunii,
Plâns în dangănul de clopot
Cheamă azi la rugăciune.
Și a fost cândva odată
Fala celor ce-o zidiră,
A ajuns trecând prin veacuri
Părăsită - o ruină.
Martor vremurilor tulburi
Suferinței unui neam,
Astăzi pare răstignită
Ca Hristos între tâlhari.
Și de ar putea ea spune
Câte rugi pe la icoane
Inălțat-au ei creștinii,
Câte mame ingenuncheate
De durere și de griji
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (6 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Adoratul Eminescu
cand citesc versurile dumitale,
ma cutremur si-ncep sa plang
Dumnezeu te-a dat in dar
romanilor pe-acest pamant
tu esti geniul tuturora
tu esti romanul nostru sfant,
tu esti poetul nepereche
cum nu e altul pe pamant
te vom pastra mereu in suflet
vei trai o eternitate
pe cand noi toti ne apropiem
cu pasi repezi catre moarte
tu n-ai sa mori niciodata
sufletu-ti printre noi pluteste
Eminescu eu te ador,
Romania te iubeste
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cecitate
Copleșită icoana lui Dumnezeu cu ochi de aur închiși pe la tâmple-a prelins lacrimi de mir.
Țintuiți-mi palma dreaptă cu lujer de crin aurit pe falanga unui cetaceu captiv.
În sfere turtite și concentrice îmi disecă ochiul arhanghelul de-argint; nimic nu mai picură; boaba de rouă s-a zbicit pe lujerul de crin. Iar falanga s-a fărâmițat cetaceu captiv.
Spart este ochiul până în epicentrul care nu mai aruncă arcuri de albastru curentat. Irisul verde și auriu emite semnale doar ultraviolete. Violent s-a rupt și sfoara ce lega ochiul de boaba creierului menită vederii.
Cetaceu captiv în cecitate...
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
vine pe scara 7 Richter
din interiorul tău
singura dată
când
ai tăria să-l privești pe Dumnezeu
fix în ochi și-i promiți că
te vei schimba
e ca și cum ai vedea în depărtare
o lumină și ai vrea
să o prinzi cu mâna
speranța crește ca o flacără
luminând în interior dar
nu poți face nimic
între tine și Dumnezeu
e doar o rugă
un dangăt de clopot
ce urcă și coboară
spre un cer fără margini
întunericul își resfiră umbrele
fără să țină cont de nimic
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cutremure și religie, adresa este: