Poezii despre cutremure și timp
poezii despre cutremure și timp.
Și dacă...
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii
E ca în minte să te am
Și-ncet să te apropii.
Și dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1883)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Chimie pură
suntem derivați din substanța emoției
cu reacții comune de contopire in același epicentru.
sfidăm orice axiomă chimică
și fiecare element din tabelul lui mendeleev.
intrăm in metamorfoză cu fiecare sărut
intr-un magnetism perpetuu
care fericește in fiecare sinapsă si atom
și mă tranchilizează.
e o chimie redefinită
de descompunerea timpului
pentru reacțiile dintre noi.
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sensul vieții (ma)tematic
alunec cu mintea și gândul
pe ipotenuza timpului,
simplific silabele pe rânduri,
aștern pe catete pilonii
rezistenți la vânt și cutremur,
în ramificațiile neuronilor
simt cum impulsurile
se amplifică dând sens vieții.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfarsit de toamna
Ceața coboară, ca un voal de mireasă,
Păsările țipă undeva pe creastă,
Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză,
Printre nori țesându-și subțiratec pânză,
Drumul prin hățișuri, tremură uitat,
Plopii se cutremur, cerul e brumat,
În grădina goală, a căzut o stea,
Albă de miresme, mirosind a nea.
poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de inima
cuvintele tale încearcă s-ajungă
la inima mea
și ploaia și vântul pereții îi freacă
și ea devine prea grea...
un cutremur o zguduie crunt, un picur de apă
o lovește cu sete,
o floare o mângâie blând.
viața, speranța se bat să pătrundă
prin sufletul meu
sau prin gând...
la inimă se grăbesc să ajungă
să stea
soarele, luna, pământul și tu
cum tu inchizi ochii... se stinge și ea...
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Sculptorul acesta e Brâncuși
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să țină sfat
în miez de ziuă
despre înălțime
despre dragoste.
Rădăcinile lui Brâncuși vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi așteptăm
întoarcerea
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Când zarva zilei se preface-n șoapte,
Și-n piețele, de liniște-acum pline,
Și-așterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea și chinul,
Și ceasurile picură-n tăcere:
În nemișcarea nopții simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâșietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-și ghemul nesfârșit.
Și recitindu-mi viața mea în silă
Blestem și mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Biata doică
Rotindu-se, planeta
ne duce zile și nopți în brațe,
o doică iubitoare care face
greșeli înfricoșătoare. Suntem loviți de vulcani,
tornade, cutremure.
Rușinată, ea ne oferă buchete de flori
și răzoare cu cântece de păsărele,
și apusurile lui Turner.
Biata doică, doar atâta știe...
Ea, chiar dacă s-ar opri, legănând landoul
într-un părculeț din spațiu
și conversând cu alte doici,
despre ce-ar putea sporovăi?
... despre crizele de nervi ale plodurilor
și singurătatea de-a fi o doică
al cărui unic copil, draga ei Lună,
se află la mii de mile distanță?
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autopsia îngerului
Plângi în colțul magaziei
și lacrimile-ți rămân în pânza păianjenilor
mirați de-așa muște amare.
O slujnică din secolul trecut
se piaptănă fericită în pragul unei case
cazate chiar ieri la cutremur.
Nu poți face nimic
pentru copilul smintit ascuns în boscheți
ce scoate scântei și funingine pe gură
ca un vapor cu zbaturi.
El e aidoma oului
cu aura pe dinlăuntru.
Dacă i-ai atinge măceșul din preajmă
ai cădea electrocutat.
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară rurală
Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Așteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe și prin alte sate
Cu gospodari și holde mai bogate?...
În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbușit cu turlele-n șosea,
Și-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coșuri negre de mașini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...
Prin curți,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cutremure și timp, adresa este: