Poezii despre cuvinte și cărți
poezii despre cuvinte și cărți.
Autoportret
Am vrut să fiu frunză...
Am vrut să fiu zbor...
Am vrut să fiu carte...
Sunt doar cuvântul ce-a trecut prin ele...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis... la malul mării...
Răsare-n ochi
speranța
unui zbor
în visul
nemuririi...
Cu degete subțiri
atingem versuri
înșirate-n
cărți eterne...
Și gândul
zboară
spre liniștea
cuvântului
șoptit
la malul mării...
poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când deschizi o carte
Când deschizi o carte
Pătrunzi ca într-o rază,
Cuvintele devin făclii
Și scânteiază fiecare frază.
Când deschizi o carte,
Să sorbi ca dintr-un izvor
Seninul atâtor ape
Ce curg în gând răcoritor.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sub iarba câmpului
Am pus să moară-n umbră, într-o carte
Pe care-o știu cuvânt după cuvânt,
Petale vii și tinere de flori,
Să-mi mai aduc aminte uneori
De cei plecați departe,
De cei ce nu mai sunt.
Și răsfoind cu mâini șovăitoare,
Într-un târziu, de dorul nimănui,
Din cartea veche-mi cade-o floare:
Suntem mereu tot mai puțini sub soare,
Și tot mai mulți sub iarba câmpului...
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi, cărturari
Când viața intră în amurg,
Din clepsidra poeziei,
Cuvintele în versuri curg,
Dând măsura veșniciei.
Tot ce am avut de zis
Am așternut în cuvinte,
Să rămână în veci scris,
Spre aducere aminte.
Voi, cărturari care urmați,
Aveți frumoasa misiune,
Alte comori s-adăugați,
În cartea nației române.
poezie de Dumitru Delcă (20 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
cuvintele nerostite sunt poezii
încolonate pe lângă tomuri
așteptă inspirația poetului
să înmoaie pana în cerneală
și grăbit să creeze un univers
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arde mocnit
cărțile zburau ca niște păsări
luate de un vânt al nimănui
funingine cădeau cuvintele din cer
căutând să se-așeze numai
pe flori de ochiul-boului
s-acopere privirea pământului
cu ochelarii orbilor
în jurul focului imens
ei alergau ca prinși de nebunie
și nu vedeau că sus nu mai e cer
jos nu mai e pământ
doar o negură
în care arde mocnit
ultima carte
poezie de Viorel Ploeșteanu din Elegiile întoarcerii (8 septembrie 2016)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea poem diamant
În
paginile ei
mirosind a tipar
faci cunoștință cu autorii
și personajele din operele lor
plus o nesperată incursiune
în trecut prin
intermediul cuvântului
scris.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aplec peste cuvinte
Gândind că Universul
e tot ce ne desparte,
Mi-adun toată visarea
pe-o margine de carte.
Mă-aplec peste cuvinte
aproape, mai aproape
Și mă-mpreun ca luna
cu luciul unei ape.
Ca un ecou mă-mprăștii
tremurător în unde
Când din înalt de ceruri
Luceafăru-mi răspunde.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creion
Fă-te, suflete, copil
Și strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moț și ciucuri,
Ca să poți să te mai bucuri.
Strînge slove, cărți și pană,
Dă-le toate de pomană
Unui nou învățăcel,
Să se chinuie și el.
Gîndul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie și pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngînă și te minte.
Cînd tristețile te dor,
Uită tot și tîlcul lor
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și cărți, adresa este: