Poezii despre cuvinte și relativitate
poezii despre cuvinte și relativitate.
Dincolo de relativ
În vârful cuvintelor
Am scrijelit idei,
Pudoarea gândurilor sacre
Plutește instantaneu
Printre cei surexcitați
De euforia succesului,
Traseele se întretaie
Cu numele la propriu,
Doar tăria spectrului
Ne va povățui idilic,
Spre tagma împlinirilor
În dauna unui suspin
Sumbru al decadenței,
O luptă mai acătării
Va declanșa trecerea
În virtutea impulsurilor
Sub lumina izbânzilor,
Printre titanice auspicii
Spre escapade benefice.
poezie de David Boia (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poziția Cuvântului
Se scriu pe bandă cărți despre iubire,
Cu toate că domeniul doarme dus;
Nu s-a făcut nicio descoperire
Și nicio vorbă nouă nu s-a spus.
Iubim la fel ca prin Antichitate,
Suntem îndrăgostiți ca la trecut,
Einsteiniana relativitate
Nu ne-a scăpat de dorul absolut.
Copila mea, ce tineri suntem noi
Față de cer și spate de pământ,
Față de nori și spate de noroi,
Față de vânt și spate de Cuvânt!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin mine trec fluturi
Ea era sortită să-mi fie umbră,
gleznă subțire cu pulpa sonoră,
rotulă în fiecare cuvânt.
Se cățăra pe ploi
ca să înverzească pământul,
totul să înflorească.
De bucurie eu
o priveam ca pe-o minune
întinsă peste lume.
Strălucea mai mult decât e posibil
în ochii mirați
și nu observa nimic deosebit
la privitori.
Prin mine trec fluturi,
neoprite invazii
ca și literele arzând
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imponderabilitate
În colțul meu de lume,
nu mă împovărez cu imponderabile;
nu câr(co)tesc sub legea gravitației.
Dar, a ieși din atmosfera gândului
și a face să rodească litere-n cuvinte
pe brazdele lunii,
având înfipte ghearele hăului în spate,
îndeobște, e o calitate.
În realitate,
într-un spațiu sceptic,
de oarecare relativitate,
răbdarea semenilor
este cea care le dă greutate.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea ucide
Așteptarea ucide...
Confuzie irațional folosită.
Relativitatea cuvintelor DA și NU,
Balanța dintre două lumi,
Platforma unor sentimente confuze...
Off, poate că nici măcar ea nu există,
Ci este un timp lăbărțat,
Ca un pulover croșetat
Din ireale secunde.
Poate!
Se v sfârși această incertitudine
În secunda "0" a realității.
Așteptare?! Imaginea distorsionată
A fracțiunii de viață
Despre care nu știm nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativ
Grăbitul pas p-un colț de paradis,
pe celălalt cu mine mă împac,
un orologiu parcă amuțit
și părăsit pe-o margine de veac.
Dintr-un cuvânt clepsidra se întoarce
și acel cuvânt se cheamă Dumnezeu
ce-mi dăltuiește trupul meu din astre
și peste toate cele... Eva, "Eul" meu.
Din când în când atingem apogeul
, și ne întoarcem la minus infinit,
abia în punctul zero apare curcubeul,
firescul întrebării... oare am trăit?...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativ la absolut
Mulțunesc Doamne al veșniciei
muțumescu-ți pentru toate
pentru fericire pentru tragedie
pentru desigur și pentru poate
Mulțumescu-ți Doamne pentru toate
pentru dragoste cât pentru ură
c-au învățat și ochii mei să-noate
în lacrimi copiate din natură
Pentru dragoste cât pentru ură
pentru fericire pentru tragedie
pentru cuvântul răstignit în gură
mulțumesc Doamne al poeziei
Mulțumescu-ți pentru toate
și desigur pentru poate
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă și o lacrimă
sigur e o știință
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar așa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeți
de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roșu
când spre albastru
apoi așez iubirea în cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri albe
printre cuvinte străine
reptilele urcă pe glezne
geometria își acute unghiurile drepte
biserica urcă în nori fără enoriași
imagini împrăștiate în spațiu
plutesc într-o relativă abandonare
refuz depărtarea și reinventez o așteptare
pe o curbă abisală a unei raze de lumină
răsfoiesc un interval gri
de pe orbita mea
deșertică
migrez solitar imaginar
spre glasul frunzei ce mă cheamă
prin ecouri nelimpezi
copacii nu știu nimic
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezultanta sexuală a convingerii
Cât de la fel suntem, e atât de straniu;
atâta de identici pe bucăți, făcuți, făcute,
doar un detaliu ne desparte, în craniu;
hormon un pic, ceva-n adaus, lipsă... slute.
În rest păr scurt, sau lung, mijloc subțire,
sau os mai gros... e relativ! Ex pământean
nici nu ar ști! Oricum cuvântul omenire
necunoscut îi e; că limba-i zgomot neînțeles la... marțian!
Doar noi ne știm și ne producem prin incest,
mirându-ne la rându-ne de atât aseamăn,
în jur, aici... și pentru cer om fi vreun test!?...
Și atunci asemănare-i tot! Și-n Univers, avem un seamăn!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și relativitate, adresa este: