Poezii despre deșert și nisip
poezii despre deșert și nisip.
Nepedepsită
nepedepsită
de a fi privit înapoi
cu mult
înapoi
îmbrățișând deșertul
ne-am întâlnit
în setea de a privi
femeia lui Loth
îmbrăcată în foc
cu privirile arse
femeia lui Orfeu
cu veșmânt de moarte
femeia deșertului
cu priviri iradiind
spre prăpastia
unui pat de nisip
nepedepsită
de nepedepsit
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea e un deșert
Lumea e un deșert
În care te pierzi
Orbit de miraje.
În marea de nisip,
Printre dune și cactuși,
Încrâncenată înaintez,
Și sub tălpile mele
Fuge fierbinte nisipul,
Fuge fără întoarcere...
Ce bine spus-a înțeleptul:
" Vanitas vanitatum et omnia vanitas!"
Cu alte cuvinte:
"Deșertăciune a deșărtăciunilor,
Totul este deșertăciune!"
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Apoi am atins piatra
apoi
am atins piatra smulsă deșertului
și nisipul viitoarelor deșerturi
mi s-a lipit de degete
fire de nisip
și de memorie
în armonie minerală
memorie întoarsă
față în față
piatră deșert
în uitare-memorie
zi și noapte
sub piatra cea roșie
se așterne un strat de praf roșu
piatra se înconjură de viitorul deșert
zi și noapte
sub piatra verde
se așterne un strat de praf verde
piatra se înconjură de viitorul deșert
noapte zi
[...] Citește tot
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul poem diamant
Întindere
de nisip
cât un ocean
când soarele nemilos încinge
cu razele sale tot pământul
arzând necruțător orice plantă
trecătorul grăbit căutând
iluzia unei
oaze.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiul destrămat
Cuvinte
lunecă încet
pe nisipul deșertului
n-au fost niciodată
ale mele
te-am căutat
în străluciri de stele
mă dezbracă pustiul destrămat
ușor... ușor... roșul visului cheamă.
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne amintim
Ne amintim
cum au trecut
trenurile
mașinile
tirurile
pași&mângâieri
Ne amintim
de un deșert
de o sete
de un fulg de nisip
cârduri&aprinderi
Ne amintim
lați pe o canapea
straturi de trupuri
stâlpi de telegraf
între două capete
Ne amintim
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Moartă
Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deșert de cenușă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.
Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puțin.
Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stai trează în întuneric și în sunetele tale
viața de după scutul conștienței.
bei deșertul și e un gust nou.
acum ridică-te din nisip și umblă pe ape
cu tălpile alea verzi și degetele albastre.
algele mănâncă din tine timpul
ce ți s-a dat pentru a scrie.
peștii ciugulesc granule din ochii
ce văd un cosmos gravid
cum te va naște dincolo.
mărturisitorul câine se ghemuiește
în cerc deasupra oaselor tale.
măduvă plină de cuvinte, somnul
se îndepărtează de mal.
stai trează
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmul deșertului, ritmul lumilor trecute, viitoare
nici un reper
totul
fiind reper
când vei înțelege
ritmul deșertului
ritmul lumilor
trecute
viitoare
urma prezenței tale
se va așeza
pe nestatornicia unei dune
nisipul îți va păstra
umbrele
ecourile
un ritm
îți va capta
trecerea
o boare
te va fixa
[...] Citește tot
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre deșert și nisip, adresa este: