degete şi ochi

Un dans

Dansul lămâilor,
sunetul florilor,
ochiul albastru al ferestrei...
Toate stau
strânse la un loc
în degetele mele subţiri
ce ning pe clape.

poezie de Cristina Onofre din Poema 'naltei domnişoare (2002)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea ochiului

Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
- "Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"

Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis... la malul mării...

Răsare-n ochi
speranţa
unui zbor
în visul
nemuririi...

Cu degete subţiri
atingem versuri
înşirate-n
cărţi eterne...

Şi gândul
zboară
spre liniştea
cuvântului
şoptit
la malul mării...

poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafie

Am simţit nişte degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula

Buzele erau şi aspre şi dulci
Cineva parcă mă săruta

Oasele mele vitale gata să se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva

Era un chip pe care îl ştiam
Un chip şi blând şi încruntat

N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschişi pielea albă

N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna şi i-am atins obrazul.

poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în viaţa asta
cât un zbor de săgeată
de la degetul prim
spre vânatul ce ştie
că viaţa lui stă
în ochiul celui ce trimite săgeata
mereu am zâmbit
niciodată n-am plâns

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti precum ceaţa dimineţii,
delicată
precum cerul de catifea
fragedă
şi fierbinte ca focul din cămin,
veselă precum primăvara
şi sensibilă ca vârfurile degetelor.
Ochii tăi
sunt scântei jucăuşe,
cântecul buzelor tale
este balsam vindecător al rănilor.
Ascultându-te
descoperi stele.
Iubirea ta
înseamnă speranţă.

poezie de Pawel Mendakiewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul verde

Am migrat cer
nomad lăcrimează pleoapa
acoperiş peste coloritul vis
împletesc cu degetul tăcerii
surâsul.

Umede şoapte albastre
strigă ochii ce dorul cară
fruntea arămie în păr
atinge vântul ce-i căpătâi
surâsul.

Lerul gândului fluturi zboară
porţile inimii plâns-a cânt
pe chipul scris taină
născut sidefiu amurg
surâsul.

Spic de iubire ochiul trezeşte
strecoară sfioasă tâmpla fragilă

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

A se vedea

A se vedea la orizont gura mea deschisă
trăsură trasă de ochii mei
în care dorm departe.
Şi îţi arăt cu degetul... cu osia
cu biciul mâinii drepte
şi sângele îl arunc covor
să păşeşti...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

Am prins odata
in mana
o picatura de ploaie
ce tinea prizonier un vis.
Am inchis ochii
lasand-o sa-mi alunece
printre degete, usor,
pana ce s-a zdrobit
de pamant.
Am murit atunci un pic
Si inca mai ploua…
cu lacrimi…

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.

rugăciune de Nichita Stănescu din Măreţia frigului (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!