Poezii despre devenire și evoluție
poezii despre devenire și evoluție.
Cântec de septembrie
Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.
Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon și prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obișnuință.
(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).
Septembrie se îngrașă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente plutește în derivă spre ochii mei.
Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.
poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
Cât sunt copiii noștri mici,
Pentru ei, suntem TĂTICI.
Ce gingaș e, și sună bine:
Tăticule, mi-e dor de tine...
Dar anii trec. Și deodată,
Nu mai ești tătic, ci TATĂ.
Dar și așa, tot sună bine:
Pa, tată! S-auzim de bine...
Când cresc, și nu le ești pe plac,
Din tată, tu devii BABAC.
Și vorba sună trist și gol:
Babacule, mai dă-mi un pol...
Dar viața e un foc de paie,
Și, vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luată:
Tataie, ia mai las-o baltă...
[...] Citește tot
poezie de Traian Calancia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața și moartea
Să privim viul din interior și să-l înțelegem
pentru a ne îngloba și pe noi
de acolo de unde pornește și continuă scara evoluției.
Să gândim cum se instalează binele și răul
în trupul și în modul de a acționa liber,
în popasul făcut pe pământ,
să devenim simbolul vieții adevărate.
Timpul marele vinovat pentru uzură
oricum determinant și implacabil,
rupe măsura
și oamenii sunt vulnerabili în orice clipă.
Finitul și infinitul se susțin
cum viața și moartea
pleacă la drum împreună.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comorile
Dragii mei copilași, comorile pe care le-am crescut în ceruri
Astăzi, vă aprind visul în ale voastre inimi,
Bogăția sufletească nu oricine știe a o câștiga,
Ea se obține cu efort, cu ani de studiu și analize,
Se transmite din tata-n fiu, din mamă, ca un ecou,
Prin același tablou,
Și odată câștigată, ea te educă, te faci permanent prosper și fericit,
Așa că, dragi copii, nu uitați să dăruiți cu suflet, tot ce ați primit!
Astăzi, evoluăm, devenim mingii de foc în albul fericirii,
Poveste fără sfârșit pe frontispiciul iubirii.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certificat de liberă practică
unii mai devreme
cei mai mulți după ce au trecut
pragul școlii
au intrat împreună cu literele
într-un joc de lungă durată
o vreme s-au jucat
de-a v-ați ascunselea
descoperind împreună
tainele unui nou univers
iar după neobositul exercițiu
de comun acord
și în bună înțelegere
au parafat certificatul
de liberă practică
mergând împreună
spre noi și minunate descoperiri
după acumulări de izvoare
cu apă cristalină
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș din Stropi de toamnă verde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar înțeleptul...
Teoria darwiniană a evoluției concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existența, este esența realității.
Iar înțeleptul, familiarizat și impregnat cu acest mare adevăr,
așteaptă calm moartea care, după știința lui, îl va reduce la neființă;
el are informațiile supreme și-n același timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienței.
Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutații invariabile și inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestrați cu o inițiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.
Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinații,
au fost forțați să se accepte-n forma lor prezentă.
poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stil sugestiv
Mesaj cu obârșia din infinit
Predicție contemplativă
Cu predilecție spre inspirație
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificație patetică
Posibil conținutul decent
A unui poem meditativ
De inspirație angelică
Exaltare din spații elocvente
De visare sau de trăire
În secvențe fără sfârșit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri
[...] Citește tot
poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
E târziu. Târziul acesta va deveni un apus
Sau un vis în stare de veghe
Nu cred că aurul ar avea ceva de ascuns?
El, prin valoarea sa trebuie să stea ascuns
Să se ascundă el? Sau cineva il ascunde?
Atâtea întrebări inutile... altgoritmul logic nu m-ai funcționează
Dacă aurul e o valoare trebuie ascuns
Dacă omul are valoare la fel trebuie să procedăm
Dacă îl izolăm el va crea... Va evolua
El se va adăuga, se va risipi
și se va întrece prin acele aripi de dor
Tu, valoare mea stai izolat... Pe un întuneric aberant de închis în egoul mulțumii
Tu, când te lași cuprins de dor de fapt îți aculți sufletul
Ridică-mi ochii spre cer, Doamne, Adonai
Eu păcătoasa ce mă aplec în fața-Ți,
Eu, obosita și risipită femeie...
Vorbește-mi în acele limbi necunoscute, moarte
Ajuta-mă să mă cunosc, dincolo de șoapte...
În fiecare noapte ajută-mă să vorbesc cu mine.
Lacrimi prelinse pe un obraj îmbătrânit.
poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boală de infinit
mă despovărez de o apăsare neclară
mă construiesc imprecisă iubire pentru tine...
distrus de coma erotismului tău,
tot o conștientizare de existență devin
cu ochiu-mi un refugiu de cer.
inutilitate printre ramuri mă agravez
ș-o grijă izbucnesc sub orizontul rimelului tău
și tu nimica nu zici,
nimic nu șovăi.
deschisa-mi îndoială în evoluții ajunge
pe acele străine spații ce odinioară
au înfierbântat geneze-n ritm...
în acele incantații de virgule ce și azi mă poartă
cu cantități de enigme nevlăguite;
nu-ți fie de mine milă
că mă hazardez într-un absolut de al tău
cu ușurință vizionând stridentele absențe-n suire
chiar pe masa înflămânzită de scris
și cam cu buzele de vreme jignite.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și evoluție, adresa este: