Poezii despre devenire și existență
poezii despre devenire și existență.
* * *
Trecere, trecere...
Floarea deschide drum fructului:
Ambele sunt necesare.
Ceva trece în altceva.
Pâinea există ca să fie ruptă,
Astfel își împlinește destinul.
Strugurele de pe vița de vie
Este vin în devenire.
Zdrobește-l și devine viață.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit poet
am devenit poet
pentru că m-am născut
o simțeam permanent
ca o stare de risc
când uit că exist
citesc o poezie
și-mi aduc aminte de mine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concluzie
Tot ceea ce există în afara mea
Îmi poate fi dușman
O picătură bună de existență
Îmi poate fi fatala înăuntru
Și viața poate deveni atunci
O simplă agonie...
Cam în același mod,
O apăsare de lamă ascuțită
Îmi poate fi plăcere internă-
Și-atunci ce-mi este trupul? -
O iluzie buimacă...
De carne
În fază incipientă de golire
Subjugată clipei?
Nepăsarea este singurul remediu
În funcție de ceilalți...
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am născut din sânge de eroi
De calci prin Mărășesti
Lin să-mi pășesti
Pe sângele vărsat
Pentru România...
De un român cu trupul gol,
Străbunul al nostru, al tuturor,
Răsarit in seva florilor
Din țeava tunurilor...
Și ia aminte...
Române! De cei de dinainte
Ce stau și privesc la noi
Deveniți martiri eroi
Să existăm noi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
meditez sub un cer de plumb
care mă lasă fără cuvânt
am devenit vânt cenușiu și ploaie
sunt orizontul din depărtare
mă lasă rece frigul gheții
drumul gândul visul
mă simt vânt frig și plumburoasă ploaie
mă întreb există într-adevăr soare?
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris pe pergamentul Fluviului Wang
În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrânețea mi-a devenit companion.
Din greșeală, într-o viață trecută, m-au făcut poet.
Unei existențe căreia nu-i mai aparțin i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moștenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda inimii
Alungă orice grijă
și rămâi cu inima curată
asemenea unei oglinzi
care nu reflectă nimic.
Dacă vrei o oglindă curată,
atunci privește-te în ea
și vezi adevărul rușinos
pe care ți-l arată.
Dacă metalul poate fi șlefuit
ca să devină o oglindă,
oare n-am putea șlefui
și o oglindă a inimii?
Între oglindă și inimă
există o singură deosebire:
inima ascunde taina,
pe când oglinda o dezvăluie.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extemporal
Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situație la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existența
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veșnici și sacri.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi schimba lumea pentru tine
mint
pentru noi
fără tine lumea mea nu există
de mâine o voi lărgi
să te încapă
să mă cuprindă
mint
mâine lumea o să ne înghită
și vom deveni banali
dar azi lumea mea începe cu tine
iar mâine e deja departe
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și existență, adresa este: