Poezii despre devenire și imposibilitate
poezii despre devenire și imposibilitate.
Imposibilitatea, precum vinul
Imposibilitatea, precum vinul,
Înviorează pe omul care o testează;
Posibilitatea n-are savoare
Combină cristalinul,
Inefabilul șansei strop,
Cu cinzeaca de alcool dată pe gât,
Iar ingredientele vrajei devin mult mai certe
Decât Judecata de Apoi. Atât.
poezie de Emilly Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște propoziții
Trebuie să știi că nu-s multe de căutat pe lumea asta,
că nu-i nevoie să fii așa lacom, la sfârșit tot ce vei fi adunat
sunt amintirile, cețoase, intangibile amintiri,
asemănătoare unor vise imposibil de articulat.
Când încerci să le povestești, devin doar niște propoziții,
reziduuri rămase de la filtrul structurilor lingvistice.
poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzele
Cu corpul meu
aleargă mii de muze,
atât de repede
în vârful degetelor
în grabă,
sunt foarte mărunte,
dar atât de capabile...
e imposibil de prins
această inspirație în mișcare...
Aștept și sper să vrea să se-odihnească
să ațipească...
să se răcească în timp...
dar atunci vor deveni
atât de simple,
că n-o să le mai vreau
poezie de Marzena Mackojc din Femeile și ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctore, salvează-mă!
Doctore,
am nevoie de tratament.
Administrează-mi în
vena mâinii stângi
două-trei doze de... uitare.
Medicamentul ăla scump
și aproape imposibil
de găsit în lumea
sufletelor îndrăgostite.
Vreau să-mi vindece
inima, să mi-o curețe
de leacul devenit microb.
Da! Iubirea...
Abia îi mai simt
bătaia în piept...
Doctore, salvează-mă!
Plătesc oricât, cât îmi ceri?
Accepți și plata în lacrimi?
Le-am adunat în banca sufletului,
crezând că îmi voi putea
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngheț
E liniște, de-o vreme-ncoa mi-ai înghețat în vene.
N-aș fi crezut că vom putea trăi acest îngheț...
Dar ne obligă, din păcate, frigul ce se-așterne
Pe neputința dintre noi, născută din dispreț...
E-atâta ger în noi, cât nu a încăput în nicio iarnă
Ce și-a permis vreodată să se-abată peste lume.
De mult ne ninge-n suflete și... încă toarnă,
Atât de mult, că-n noi nu se mai văd nici urme...
Este un azi ce ieri părea un imposibil răspicat,
Doar o poveste născocită din prea multe frici.
Nu mai ești tu, dar nici nu te-am uitat...
Ci doar am renunțat să te mai caut printre cicatrici.
Fără să vrem, am devenit doi bulgări de zăpadă,
N-ai spune c-am jucat cândva și rol de soare.
Tot ce-am clădit prin flacără a devenit povară...
Ne-a înghețat o lume-ntreagă la picioare.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (22 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluviul nu mai poate curge înapoi
Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El privește înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri și sate.
Iar în fața lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzația că vei dispărea pentru totdeauna.
Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Așa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.
El trebuie să-și asume riscul
și să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața unui viu jefuit
ca o durere prinsă în cleștii istoriei relative
te privesc îndelung
și îmi pari mult mai bătrân
în toată forfota asta
când virtualul
mușcă din timpul nostru
ca un animal
înțeleg
că în aceste vremuri
un câmp de maci
ar fi imposibil de cuprins
cu ochiul minții
și judecat în legea firii
acum când imaginile
cosmetizate
ating perfecțiunea
să pipăi devine obositor
căci era asta nouă
ne-a jefuit de viață
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piramida mea
E plăcut să spun:
"Piramida mea".
Sună grav, important.
E ceva conținut aici, în
Piramida mea.
Pe de altă parte,
Nu mai pot scăpa de ea.
Toată lumea leagă numele meu
De piramida mea.
Toți vorbesc numai
De Keops, cel cu piramida
Lui Keops.
Am făcut lucruri mai importante
În viață.
Poate mult mai mărețe, mai durabile.
De ce numai unora le e dat să absoarbă totul?
Să devină embleme?
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu alte cuvinte
la robinet
curge ură
(inflația de vorbe
deflația semnificatului)
respirăm aerul interior
ca și cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfețe presetate)
și vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual și chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăși uns cu alte cuvinte
funcționează
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semafor
Actualmente timpul clipește
Periodic în toate nuanțele
Posibile probabile și imposibile
În vremurile de apoi
Timpul se va comprima
Încât va deveni adimensional
Cel mult va deveni punctiform
În vremurile din urmă
Timpul așa zis punctiform
Va ieși accelerat din decor
Va cădea în existentă infimă
Înainte de dispariție totală
Va curba universul
Făurind arcade de lumini
Ca în final să dispară
Prin forța împrejurărilor
Cu vreme cu tot
Sucombând în neant.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și imposibilitate, adresa este: