Poezii despre dinți și viață
poezii despre dinți și viață.
Viața e ca o măsea
Viața e ca o măsea
La-nceput nu iei aminte
Și tot mesteci înainte
Da' se strică dintr-odată
Și ți-e rău și ții la ea
S-o-ngrijești ca niciodată
Iar de vrei să te faci bine
Tre' să-ți smulgi viața din tine
poezie clasică de Boris Vian din N-aș prea vrea ca s-o mierlesc, traducere de Linda Maria Baros
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nana Zână
Cunoaște cineva o Nană Zână
Cu bagheta ascunsă-n inimä
Cu suflet de rouă albă de inorog
Strângând din dinți să dăruiască în loc
Să-și trăiască visele închise
In potcoavele tălpii neobosite
Cărând desăgi de solare zâmbete
Nana Zână ce aduce-n dar vise
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Euharistia
ochi pentru ochi! lentilă
pentru lentilă! ceață
pentru ceață! viață! dinte pentru... incinte
în care se mușcă adânc se
întinge se beau reliefuri!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte fără clopot
Eu am trăit ca mine nu ca altul,
pustiu, plâns, apoi zâmbitor
pentru că mă legăna mama.
Viața doare mereu cu dinți albi
cu care trebuie să muști toate pietrele funerare,
numele meu începe să fie scris
încet și sigur pe treptele abisului.
Nu am șansa ta la stele,
eu cobor spre umbre
și nu pot fi botezat în același sânge
din care Iisus a coborât demn.
poezie de Cătălin Cudalbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când explodează viagra-n tine
Sexul frumos e ca omul.
Îmbătrânește. Într-o dimineață
te trezești, iar dinții sunt într-un pahar,
absorbind amintiri
de pe vremea când viața avea
un gust minunat...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsu ' plânsu '
Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...
Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.
Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.
Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsu' plânsu'
Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...
Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.
Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.
Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul
Chiar dacă aș avea toți dinții cariați, aș mai zâmbi...
Și chiar dacă aș fi plin de probleme, tot aș glumi...
Pentru că și viața e grea,
și lumea e rea,
iar eu n-aș rezista
dacă nu m-aș comporta așa.
poezie de Dacian Nemeș
Adăugat de Dacian Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat și pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
și scrâșnesc în crugul anului.
Îi arăt dinții din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea stă plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Eu sunt un haos
Eu sunt un haos de-ntuneric,
Un biet smintit fără noroc.
Tu cântă, glasul tău în noapte
E ca o jerbie de foc!
Frumoaso, viața mea amară
E lanț de chinuri și plânsori,
Tu râzi, în trista mea sahară
Din râsul tău vor crește flori!
Pe când în inima mea arsă
Durerea-nfige dinți de șarpe,
Blândețea ochilor tăi varsă
Melancolia unei harpe!
Și e destul ca rochia-ți albă
Într-o alee să tresară,
Ca-n sufletu-mi de iarnă rece
Să crească flori de primăvară!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dinți și viață, adresa este: