Poezii despre dorințe și intoleranță
poezii despre dorințe și intoleranță.
Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguire omenească
Anotimp pentru ninsoare și-anotimp pentru flori de crin,
Anotimp pentru-a câștiga și-anotimp pentru-a pierde!
De vreme ce-atât râsul cât și plânsul ne-aparțin,
De ce ne lamentăm că nu-i frunza veșnic verde?
Ni-i perpetuă căderea, dintr-un soare-n alt soare,
O, frate-al meu mereu intolerant:
Dorim prea puțin din această stare
Și din cealaltă mult prea mult constant.
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dorințe și intoleranță, adresa este: