Poezii despre dușmănie și superlative
poezii despre dușmănie și superlative.
Feedback ocazional
Citesc
ce-am scris
Cu
cea mai
mare
dușmănie
Și-mi
place
Oare
inamicii
mei
M-au citit
vreodată
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (11 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai mare dușman al omului (după un aforism de Nicolae Iorga)
Omule, ce treci cu anii,
Când îți numeri tu dușmanii,
Nu uita, că nu e bine,
Să te-adaugi și pe tine!
Pe-o-nșirare realistă,
Primul trece-te pe listă!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, după Nicolae Iorga (15 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când îl rătăcim pe Dumnezeu,
din buzunarul de la piept ne cade,
în rugăciune nu a mai venit...
el pleacă-n oameni.
e unul dintre el, ea și noi toți,
în copilul murdar de pe stradă,
și cel mai rău dușman al tău:
tu!
poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meșteșug și singurătate
Nu-i asculta!
Par să te protejeze,
Dar te întemnițează.
Sunt dușmanii tăi cei mai aprigi.
Ei te fac să-ți fie teamă
De o viață trăită în singurătate.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să mă întorc în trecut
când a fi amețită însemna doar o piruetă
când tata era singurul erou
când dragoaste însemna îmbrățișarea mamei
când umărul tatălui era cel mai înalt loc
de pe pamânt
când dușmanii tăi cei mai înverșunați erau frații
când singurul lucru care putea să doară era
genunchiul zdrelit
când singurele lucruri sfărâmate erau jucariile și
când la revedere însemna doar până mâine.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem aici de mii de ani
Suntem aici de mii de ani,
O țară mică, râvnită de dușmani.
Statornici noi am fost de când ne știm,
Pe-acest pământ, atât de sacru și divin.
Noi n-am bătut la poarta nimănui,
Noi ne-am văzut de casă și copii.
De casă și copii ne-am ocupat,
Am fost poporul cel mai condamnat.
Istoria ne-arată cât de buni am fost,
Noi am muncit și ne-am făcut un rost.
N-am fost o țară mare, migratoare
Am fost o țară mică... De sine stătătoare.
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 150
Oare din ce putere-ți tragi vigoarea
De a-mi porunci atât de dușmănoasă?
Cum de privesc fără să văd eroarea
Și jur că nu lumina-i luminoasă?
De unde-ai luat această conduită
Și cum faci că și-n faptele meschine
Ai mult elan, ești foarte iscusită,
Iar eu cred sincer că e totul bine?
Cum m-ai făcut să te-ndrăgesc mai tare
În loc să te urăsc, că am motive?
O! Cei mai mulți de tine au oroare,
Când ești cu ei nu-mi spune invective.
Dar te iubesc chiar și-n nevrednicie
Și vrednic sunt de-a ta iubire vie.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șah
O Iliadă într-un joc de șah!
S-animă lemnele, lemne cad morman!
Un cal de lemn - parșivul cal troian! -
Anunță în Cetate sumbrul crah!
Cel mai cumplit e un pion dușman
Amenințîndu-l pe maharajah!
Cad piesele în trap fugos, ca-n Bach!
Cedează Doamna - pentru Suveran!
O! Cît voit-am ca s-o domin, o,
Partida decisivă dînd asaltul,
Dar scris e ca-n Războiul - Domino
Să rîd c-un ochi, să plîng cu celălaltul!
Decad, apoi, armiile făloase,
În săculețul lor, cu-n son de oase!
poezie de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmi din Biblia Vieții
Sapă-n stânca cea mai tare
Câte-o vorba ziditoare,
Scrie pe cerul infinit
Visul tău neprihănit,
Spală-ți fapta vinovată
În albia argintată,
Împarte-un zâmbet și mulți ani
Cu cel mai trist dintre dușmani,
Caută-n dumnezeire
Ne'mplinita ta iubire,
Umple ulcioarele de lut
Cu clipa întâiului sărut,
Zilele înlăcrimate
Le aruncă mai departe,
Scaldă-ți ochii pe alee
În culori de curcubeie,
Caută în cel ce crede
Steaua care nu se vede...
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt de tânăr
Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.
Țara noastră e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.
S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.
Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine să-nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre dușmănie și superlative, adresa este: