Poezii despre eșec și timp
poezii despre eșec și timp.
Astăzi și moartea
A murit mister MdR, respira și după opt ore,
Respira și după ani de zile, ca faraonii,
Înțeleptul stă la masă cu moartea, o învață bunele maniere,
Trăim între spasm și orgasm, aventura sufletului nostru,
Doamna Eros și domnul Tanatos, fie invers, le mai încurcăm,
Sămânța moare și dă rod, asta a înțeles și Iov, nefericitul,
Nu este un eșec nici moartea, eșecul nu este decât un început,
O revoluție propusă la masa de cărți, să nu absolutizăm moartea propie,
Trăim într-un ocean al relativității, deștepte chestii, dar
În fața ei ni se pare ceva teribil, apoi ce spui?
A fost simplu, acum am scăpat. Auzit-ați de haptonomie?
Vom trăi în frumusețea lucrurilor, va fi bine.
Piatra doliuui și aerul respirației, asta este natura.
Cel viu este în dric, cei morți merg în urmă și se roagă.
Destul, om vedea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate de-o secundă
Secunde de ghinion, liniște și gălăgie,
Ori de eșec, succes sau șansă,
Surprinse uneori de a vieții nebunie,
Sau zdrobite de gândurile ce apasă,
Sunt doar secunde cu miere sau venin,
Uneori ca zâmbetul de scurte,
Ca secunda când zâmbești unui străin,
Ce mai ieri sărutarea știa să ți-o asculte.
O eternitate durează secundele,
Ce te fac să vizualizezi,
Anii ce au dispărut ca undele,
Mai ieri erai tot și azi nu mai contezi.
Și suferința e la fel de trecătoare,
O secundă durează să te ridici,
Și începi să uiți cât de tare doare,
Iar rănile deschise se prefac în cicatrici.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scutură nisipul
Se scutură-n clepsidră, neliniștit, nisipul,
Sperând că o minune, să-l poată înmulți,
În sclav al nemuririi se travestește timpul,
Când ultime minute, de noi s-or despărți.
Cuprinși de nostalgie înfăptuim bilanțul,
Înlănțuind succese, eșecuri și regrete,
Desfășurăm cu grijă, de pe mosoare, lanțul,
Deconspirând, pe rând, din multele secrete.
Ceasornicul grăbește spre ultima secundă,
Lăsându-ne cu-aleanul minutelor trecute,
Ciocnim paharul plin, în aburi de colindă,
Și-nsuflețim speranțe din clipe nenăscute.
Dorințele abundă, iar ochii-n cer ne-adună,
E cumpăna-ntre ani și lumea veselește,
Petardele trosnesc, urările răsună,
Clepsidra se răstoarnă, nisipul năvălește!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată
Cu cât nostalgic peste timp gând lunec
Palmele întinse, cu inima toată
Din nou să te adulmec,
Parcă ar fi ieri, odată.
Alerg a vieții cursă spre înapoi
Să împușc eșecuri cu încărcătorul roată,
S-adun soare din zile fără ploi,
Să fiu iar, cum odată.
Citesc înfrigurat tomul, de la sfârșit,
Cu frica de coperta depărtată,
Să aleg doar litere ce spun... iubit,
Ce l-am crezut, singuru', că-i... odată.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multimilenar
E special când trec de-un secol către altul
De-a valma, de sunt tânăr sau bătrân...
Senzație am că pot s-ating străbun,
Devin un uriaș de timp; cum gâzei, elefantul.
E-o clipă unică-n senzație, nedefinită,
Cu gust de calcul la neant, prin generații...
Cronici fac leat cu inchizitori și exilații
Apropiindu-mă de... când, ooh, lumea e pornită.
Mi-acopăr secolul printr-o extrapolare,
-În bună parte fizic și din experiențe-
Destin, fără eșec, din miliarde d-existențe;
Izvor infim, dar... mă adun și mă revărs în... mare.
E-un exercițiu simplu al minții și credinței
Cu sufletu-mi 'n abis de suveniruri;
Sunt ca și-acum, un plătitor de biruri...
Sunt al religiei, un templier, al suferinței.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând în barcă zece zile
Berbeci albi și valuri uriașe îmi împiedică traversarea fluviului;
Oriunde mă duc, pericole și piedici;
Orice încerc, devine un eșec.
Așa cum s-a întâmplat în întreaga mea carieră omenească,
Mă rătăcesc și nu-mi găsesc drumul
Acum, trebuie să traversez fluviul,
Dar sunt împiedicat de vânturi potrivnice.
Mirosuri de pești și de creveți stricați în ploaie îmi umplu nările;
Trupul meu este inflamat de înțepăturile insectelor
Sosite odată cu ceața.
Îmbătrânesc, timpul zboară,
Zilele care mi-au mai rămas de trăit sunt puține,
Iar eu, stând într-o barcă la Chiu-k'ou, risipind zece zile!
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgire
Este amăgire
Dorița
Bărbatului împătimit.
Este ipocrizia încântătoare
Care amuțește în faptă,
Ca să afle de ce
Sunt aceste eșecuri.
Dorința fiecărui bărbat
Este să aibă în brațe
Femeia preferată,
Ai cărei obraji radiază
De frumusețea fermecătoare
Ce o descoperă valurile,
Într-o noapte cu lună
Pentru a fi frivolă și matură
În toate apusurile de soare.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Cu greu ar putut fi considerat un model al timpului său:
atât Circe, cât și Calypso l-au avut la pat
fără mari eforturi, la fel tinerele sclave
care alinau rănile pe șesurile din jurul Troiei.
Un asemenea om n-avea cum să rateze
sirenele. După ce a trecut de ele,
încă legat de catarg, el ridica nepăsător din umeri,
urmărindu-le cum săreau de pe stânci și cum,
într-o isterie-a eșecului, cădeau în apele verzi.
Și cine altul dacă nu Ulise, îndeajuns de viclean,
ar fi îndrăznit și reușit să flirteze peste tot, pentru ca apoi, prin fraudă,
să-și atribuie reputația de om care-și iubește căminul?
Să lași în urma ta un siaj de inimi frânte
și, scăpat teafăr dintre ruine, să te prezinți posterității
drept soțul trist căruia dorul de iubita lui, Penelopa,
i-a fost pretutindeni călăuza care i-a arătat drumul spre casă?
poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
au invocat-o
ca și cum și-ar fi recunoscut vina
democrația era fermecătoare în gând,
se vorbea despre ea, în numele ei,
la ospețe,
au făcut-o prizonieră cuvintelor,
se foloseau de ea
ca de un atribut în toate ocaziile
publice,
nu era accesibilă tuturor,
renunțările succesive
îi stirbeau frumusețea,
eșecurile le aruncau în spinarea ei,
timpul se strângea în poveri,
imnuri triumfale
au condus-o la groapă.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintește-ți
Amintește-ți, ești utilă
Ca un pui de crocodilă
Aminteste-ți, esti frumasă
Ca bureții de pe casă
Carapace de țestoasă
Amintește-ți, ești deșteaptă
Ca un tren ce nu te-așteaptă
Ca o scară făr* de-o treaptă
Amintește-ți, esti neînvinsă
Ca un pui de curcă ninsă
Ca o înghețată linsă
Amintește-ți că ești bună
Leafa când o iei pe-o lună
Inimoasă dacă ești
De amici să te ferești
Meriți tot ce e mai bun
Un cojoc și un zăbun
Importantă de-o să fii
Și prin fiice și prin fii
Amintește-ți de-un eșec
[...] Citește tot
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre eșec și timp, adresa este: