Poezii despre educație și viață
poezii despre educație și viață.
Arta de-a trăi
Învață să trăiești
fără
profesor
E șansa
vieții
tale
De repetat
repetă
numai
moartea și nou-născuții
Noi
ca
și firul de iarbă
Cu toate
că
ne doare
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (23 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scene din viața poemului
Câteva cuvinte ies pe furiș de la școală când
domnișoara învățătoare închide abecedarul și
își privește îngândurată picioarele acolo
după catedră.
poezie clasică de Aurel Dumitrașcu din Biblioteca din Nord (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Învățătoarei mele
Doamna Ortansa Costânceanu
Dragă Doamnă Învățătoare
vă sărut pe frunte viața
amintirea rău mă doare
cuvântu-i rece ca gheața
Vă sărut pe frunte viața
gândul vi-l sărut cu drag
de cuvinte-mi arde fața
doar o umbră stă în prag
Gândul vi-l sărut cu drag
amintirea rău mă doare
depărtarea flutură un steag
dragă Doamnă Învățătoare
Viața mea acum vi-i partea
vă sărut pe frunte moartea
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața se trăiește pur și simplu
nu am nimic important de învățat
exemplele mă derutează
complic aiurea trăirea cu de ce-uri
pierd visele prin educație
învăț cum să mă abțin
cum să nu trăiesc
cum să devin cetățean plătitor de taxe
cum este decent să nu fiu natural
să mă rușinez de trup
să alung spiritul
să torn viața în forme rigide
să o învelesc în plastic
la urma urmei e doar o viață
și într-o zi o voi plăti
cu o moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața cuvintelor
a început după ce au ieșit
de la școală
și țin
până la închiderea școlilor
din diferite motive
oamenii umblă muți
pe străzi sau prin case
cuvintele au murit pentru ei
învățătoarea închide catalogul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacientul
Pacientul a stat treaz toată noaptea,
circa o sută de ani, vorbind incoerent,
având halucinații, avea două căi, prima,
zborul păsării, viață scurtă și fără urme pe cerul imens,
a doua, târâșul șarpelui, viață în umbră și lungă, urme de neșters,
a ales mersul nesigur al profesorului. Când de copil,
când de om beat, când fericit, când întortocheat,
urma o lasă apoi singur o spulberă, învață de la șarpe
taina tăcerii s-o cumpere, învață de la pasăre
siguranța în golul deschis, a ales viața de profesor,
când pasăre fericită, când șarpe trist.
poezie de Boriis Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va fi fost...?
Va fi fost învățătoare? Nu se știe.
Sigur, un copil va fi a avut.
Mama îl învață tot ce știe.
Până la sfârșit, de început.
Și învățătoare e de-o viață,
Și-a rămas, și primăvara, Doamna -
S-a născut ca far de dimineață,
Clasei ei de stele-nalte - mama...
poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu în amintire - de Ziua Învățătorului
Celei care mi-a pus condeiul în mână - învățătoarea Constanța Voiculescu
Îți dăruiesc, învățătoarea mea,
Doar inima deschisă în petale,
În vers o trec, să fie ca o stea
Crescută-n raza-nvățăturii tale.
Ți-o dăruiesc ca pe-un odor ales
În care-am strâns izvoarele din carte,
Cu șoapta lor, sculptez într-un eres
Făptura ta, s-o duc prin ani departe.
Uitat-am, sigur, primul gângurit
Și-ntâiul pas ce l-am făcut în viață,
Dar n-am să uit că-n slove m-ai sădit
Să cresc ca o lumină-n dimineață.
De-aceea-n slove inima-mi rodesc
Să se-mplinească-n versuri pentru tine;
Iubită-nvățătoare-ți mulțumesc,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Pasiunea copilului pentru un cer plin de stele
Deschide și închide mâinile ca o carte cu chipuri.
Pești galbeni, albaștri
Joacă-n acvariumul ochilor lui.
Viața arde un dram de înțelepciune,
Mireasma vieții lui.
Întinde brațele,
Și profesorul îl ascultă, astru încremenit
Femeia leșinând,
Lumea dispare.
Încet, magnetul soarelui
atrage o clipă de nădejde.
Inima cumpănește trupul,
Sângele, seva;
Creanga susține pasărea.
Adevărul spânzură de razele lunii,
Și copilul îl soarbe cu-o răsuflare
La marginea unui cer sfâșiat.
S. O. S. Frumoasa corabie-și întoarce pânzele,
Vis stins în spațiu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire
Am rugat pe profesorii care țin prelegeri despre sensul vieții
să-mi spună ce-i fericirea.
Am mers apoi la directorii faimoși care conduc munca
a mii și mii de oameni.
Ei au dat din cap și-au surâs, adică s-au prins că
încercam să-i iau peste picior.
Apoi, într-o după-amiază de sâmbătă, colindând pe malurile
râului Des Plaines,
am văzut o mulțime de unguri sub copaci
cu femeile și copiii lor,
cu un butoiaș de bere și un
acordeon.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre educație și viață, adresa este: