Poezii despre evoluție și religie
poezii despre evoluție și religie.
Evoluție
Dumnezeu a făcut omul
iar la sfârșit (i)-a pus
două puncte
caută-Mă
după care l-a așezat
printre ispite
și omul a început
să-L caute
și cu cât îl căuta mai mult
cu atât începea să vadă
până când cele două puncte
s-au făcut ochi
... într-o inimă
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din ferestre
dedicat tatălui meu Ionel Necșuțu, care ne-a părăsit acum 12 ani
Am plecat din această viață, din dragoste
Și voi păși cu pași repezi spre Dumnezeu
Mi-am găsit menirea și am evoluat
Starea mea de bine să vă ajute și pe dvs.
Să vă deschideți ochii și să vedeți lumina!
O lumină ce ne va zâmbi,
O stare de incantație
Rugăciunea aceasta a inimii să ne aducă o stare deosebită
Putem zâmbi, chiar dincolo de umbre
Putem visa un vis al luminii și deschiderii veșnice
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful lui Isaac Newton
Aici este înmormântat Sir Isaac Newton, nobil,
care, prin puterea unei minți aproape divine,
prin principiile matematice elaborate de el,
a explorat evoluția și formele planetelor,
traiectoriile cometelor, fluxul și refluxul mărilor,
a deosebit razele de lumină, și, ceea ce
nicio altă minte savantă nu și-a imaginat până atunci,
proprietățile culorilor produse de lumină.
Sârguincios, inteligent și credincios în expunerile sale
despre natură, antichitate și Sfintele Scripturi,
el a dovedit, cu ajutorul filosofiei sale,
măreția Dumnezeului atotputernic și bun, exprimând,
în maniera sa, simplitatea Evangheliei.
Să se bucure muritorii că a existat această podoabă
a speciei umane. S-a născut la 25 decembrie 1642,
și a murit la 20 martie 1727.
epitaf de G.L. Smyth din Monumentele și geniile Catedralei Sfântul Pavel și Mănăstirii Westminster (1826)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi căuta alte premise
Împuternicit de considerații logice
dăruiesc din mine întreaga epuizare
unde totul se confruntă prin definiții
ca niște luptători în arenă
până iese învingătorul final
cu laurii care-l copleșesc
și plânge victoria.
Voi căuta alte premise
care să conducă la concluzii valide,
se vor încununa cu aura sacră
până la descoperirea altor legi
ce pătrund mai în adâncime
unde ochiul lui Dumnezeu
veghează neîncetat
cum i se reproduce în evoluție
nesfârșita creație
pe care o imită oamenii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 iunie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușc
cu poftă din mărul întins
de eva care râde ispititor
în grădina aia plină de pace
ce se poate întâmpla
dacă nu respect restricțiile?
mușc din mărul blestemat
viermele se retrage la timp
se ferește de dinții fierăstrău
fuge-n cămara cu semințe
eva îmi face ochi dulci
cu farmecul unei dive pline
de glamour și silicoane
dau alt curs evoluției umane
pun lucrurile în mișcare
fac istorie. vin păcatele
psihologia umană evoluează
mă simt un mic dumnezeu
mărul evei are puteri magice
trebuia să încalc regulile
pentru binele omenirii. trebuia
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ne va veghea
Cred și voi crede în lumină și în Dumnezeu
Datorită lui este creația și universul.
Dacă El este peste tot, de ce natura nu ne mai protejează?
De ce terenul alunecă și apa ne inundă?
De ce pădurile nu mai fac față unei planete supraaglomerate?
De ce anii vor zâmbi și noi vom continua?
Să facem aceleași greșeli ce ne duc la pieire?
Dar Mila Sa se va revărsa asupra noastră
Vom evolua și vom cere iertare Cerului
Lumina ne veghează indiferent de obiceiurile noastre.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În altarul poeziei
cumva obosită mă îndrept spre amurg
viața mea afost altar de poezie
lumini ancestrale prin inimă curg
umezind cu rouă iubirea târzie.
n-am trăit zadarnic, am evoluat
iluminarea sufletului o împrospătez
cu lumini angelice, frământ în aluat
maiaua nemuririi să o asimilez.
în colțul meu de rai e pace
emoții albe înfloresc în piept
mă iscălesc pe versuri vivace
de la steaua mea împliniri aștept.
răspândesc în lume gânduri locvace
inspirată zilnic de-un înger înțelept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plus de fericire
am învățat din greșeli și am luat
din viață tot ce a fost mai frumos
am cumulat lumini și am evoluat
să am sufletul demn de Isus Hristos.
în clipele de mare detașare am visat
cu reflexii albastre că sunt fică de cer
sentimente romantice mereu m-au temperat
nu m-au lăsat nicicând stingheră să disper.
apelul la credință l-am exersat mereu
ea m-a călăuzit și pe drumuri bizare
triumful iubirii mi la dat Dumnezeu
în ritmuri sonore pe culmi de spendoare.
plusul de fericire este versul meu
răzbate abisul ca magnificul soare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre evoluție și religie, adresa este: