Poezii despre evoluție și schimbare
poezii despre evoluție și schimbare.
Evoluție
Știința se transformă-n neputință
Și, după mii de ani de cercetare,
Cuvântul "soartă"-l schimbi cu "programare"
Și asta e, oricum, o biruință.
Un plus de-nvăț, un minus de ființă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce a fost
mai întâi omul sau găina? râma
de ciugulit sau mando
lina legănare în vântul schimbării inferioare
de sex a tinerilor din
silele noastre legate de evoluție?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
Schimbările se reproduc
Cu de la sine inițiativă
Sau împinse dindărăt
Modificări apar inopinat
Variind din cauze varii
Par cuvinte date la întors
În limite impuse concentric
Străfulgerări de idealuri
Răstălmăcite concertat
În conformații umanoide
Transfugi abili peste ere
Indivizi ăstei planete
În perioada dintre ecouri
Evoluează frenetic
În salturi ascendente
Prin mutații genetice
În structura ADN-ului
Sau copiind-ul la indigo
Prefigurând cu stupoare
Era clonelor ce va să fie.
poezie de David Boia (5 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
(R)evoluția simțurilor
La câte generații de femei
Au sărutat în viață ochii mei,
Am azi, organ de funcție născut,
O gură-n loc de ochi, pentru sărut.
Iar dacă mă-ntrebați de vechea gură,
La schimb, urmând aceeași procedură,
A renunțat la-ntregul ei trecut
Și s-a schimbat în ochi pentru văzut.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (21 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele
unele animale pun inima
iar specia lor
nu își schimbă dramatic
sincere, cârpele-nfățișării -
în milioane de ani
ele se spală pe față și azi
ca în fiecare dimineață din jurasicul prietenos
cu sânge (?!) iar apă
acest machiaj seducător de
mamifer subtil evoluat
nu se face
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluții
Din materie pierit-am, să-ncolțesc în firul ierbii,
și-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
și-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura și eu odată mai presus de lumea asta
și mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi și-ntâi descinse în materie, și apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a și nu și-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu și-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicții, pe care le știi prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte și înțelepciune,
dar din mințile-i trecute nu și-a mai adus aminte,
și din mințile-i de astăzi încă va sui pe trepte.
poezie celebră de Rumi, traducere de George Dan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toate verbele în luptă
Când nedreptatea trece pe stradă
liber ca păsările sunt,
să plec sau să rămân,
aștept să se limpezească apele nopții.
Printr-o sită cu ochiuri mici
și fără gene lungi
se filtrează întunericul,
lumina se înalță deasupra.
Mă voi îndoi de tot ce se spune,
trecutul mă obligă să o fac
în jocul evolutiv
ce nu se lasă înfrânt.
Crezul meu obosit de așteptare
dorește o schimbare,
cu toate verbele în luptă
ceva trebuie să se întâmple,
dar lupta nu se va opri
fără pâinea rezultatelor
așezată pe masă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar înțeleptul...
Teoria darwiniană a evoluției concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existența, este esența realității.
Iar înțeleptul, familiarizat și impregnat cu acest mare adevăr,
așteaptă calm moartea care, după știința lui, îl va reduce la neființă;
el are informațiile supreme și-n același timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienței.
Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutații invariabile și inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestrați cu o inițiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.
Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinații,
au fost forțați să se accepte-n forma lor prezentă.
poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii, credințele și valorile
S-au risipit anii in mii de culori
S-au aglomerat stelele-n albe
Nuanțe, credințe și valori
S-au pierdut anii, s-au desenat
Printre ruinele minții s-au aglomerat
Neuronii preaslăviti in nuanțe de mov
Putine lumini vor preamari
Sufletele îngerilor vremelnice.
Pana ce timpul se va opri.
Vino sa-mi cuprinzi neputința!
Cu valurile mâinii tale sa ma ghidezi
Printre schimbările vieții
Evoluție spectaculoasa...
Sa ma afunzi in mister... pana la cer!
Nu-mi desena culori nedescrise,
Voi fi aleasa in orice clipa
Munca ma conduce spre rezultatele
Pe care ni le-am creat in minte
Frumusețea vibrației dincolo de mister.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vă deie
Pe o bandă rulantă
Roșie și declasantă
Tinerii morți-n cărbuni
Privesc spre străbuni
Mineri incarcă satrap
La al dictonului casap
Ordin de a ucide ciocârlii
Cei ce ne vor doar sclavii
Turnători torționari
Care au schimbat haina
In măsti de democrați
Să nu li se afle taina
De ei mereu-ncătușati
Voi Români evoluați
Când gaura mi-o luați
De la colaci visați...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre evoluție și schimbare, adresa este: