Poezii despre evoluție și superlative
poezii despre evoluție și superlative.
Eu, de needucat
Eu nu studiez prea multe, sunt un om
care nu evoluează. Nasul meu despică aerul
fără nici un fel de profesionalism. Ideile mele profunde
au fost odată jucării pe dușumea; le iubesc, le-am lins
aproape toată vopseaua. Un pahar cu whisky
este o zăngănea pe care n-o scutur. Când iubesc
o persoana, un loc, un obiect, nu văd
ce ar putea fi de comentat.
Am învățat cuvinte, cuvinte, cuvinte...
oricum, jumătate din ele
au murit din lipsă de exercițiu, iar cele pe care
le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care șoptește: Mincinosule.
Ce mult admir rața sălbatică atunci când, printr-un cerc perfect,
intră în apă fără să ridice vre-un strop sau pescărușul care pe neașteptate
străpunge marea. Eu sunt un cormoran
care se scufundă
cum a făcut-o întâia oară: îndreaptă-ți capul înainte
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certificat de liberă practică
unii mai devreme
cei mai mulți după ce au trecut
pragul școlii
au intrat împreună cu literele
într-un joc de lungă durată
o vreme s-au jucat
de-a v-ați ascunselea
descoperind împreună
tainele unui nou univers
iar după neobositul exercițiu
de comun acord
și în bună înțelegere
au parafat certificatul
de liberă practică
mergând împreună
spre noi și minunate descoperiri
după acumulări de izvoare
cu apă cristalină
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș din Stropi de toamnă verde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar înțeleptul...
Teoria darwiniană a evoluției concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existența, este esența realității.
Iar înțeleptul, familiarizat și impregnat cu acest mare adevăr,
așteaptă calm moartea care, după știința lui, îl va reduce la neființă;
el are informațiile supreme și-n același timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienței.
Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutații invariabile și inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestrați cu o inițiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.
Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinații,
au fost forțați să se accepte-n forma lor prezentă.
poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transumanismul
transumanismul
era ultima frontieră sau ultima
închisoare? sau
reprezentă cea mai înaltă
tehnologie sau
este cea mai mare
amenințare?
se întreabă oamenii cu intelectul
diminuat prin educația precară
amatori de a îmbrățișa tehnologia
cine se opune progresului
va fi oponentul evoluției
și vor dispărea
transumanismul este visul high-tech
al elitei conducătoare
și a numeroși oameni de știință moderni
sunt blocați în mentalitatea de stânga
încât cred că fuziunea omului
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nădejdile unei dimineți
Știri
cu hoți calificați și imunitate politică
talk show-uri și ediții neterminate
despre euro-pușcării interesante
în care hoții sunt ctitorii acestor
mănăstiri pentru suflete evoluate
urmează știrile despre războaie
că odată și-oadată tot trebuie să înceapă
din reflexul de-a nu sta acasă am ieșit
nu-i corect să nu ști în ce parte s-apuci
pe drum am făcut un itinerar cu retur
pe muchia încrederii că voi adormi
uneori
îmi vine să strig
alteori
fără să vreau sughit
cel mai des
tac și mănânc fără motiv
rareori mai visez
și visez că alerg printre pomi de crăciun
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Releu
din boxele mele cresc cireși japonezi
parcă aș pune de temelia unei case
deși firii mele n-ar rezista nicio construție
parcă aș trăi cea mai complicată
formulă matematică deși n-am știut
niciodată să-mi număr nici măcar degetele
dezinteresul
pe care mi-l cultiv față de tine dă roade
țipă ca lumina în becuri
știu că în ochii tăi
semăn perfect cu un animal de schimb
ajuns la un stadiu înalt de evoluție
stau în birou lîngă un geam deschis
zgomotul mașinilor care trec fără încetare
la fel ca și ploaia neagră
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celular
E drept că azi e necesar
Ca fiecare,-n orice loc,
La lucru,-n gară, la talcioc,
De e șomer, milionar,
Aiurea chiar, fără vreun scop,
În China, Peru sau Maroc,
Să aibe-un celular,
Fi'n'că știința ne-a adus
În ritmul ce evoluăm
Acolo-ncât nu ne mirăm,
Din răsărit până-n apus,
Chiar de plătim de ne uscăm,
Cu Polul Nord să discutăm
Și chiar un pic mai sus...
Că, frunzărind ziaru' local,
Găsesc... să-l ierte Dumnezeu (!)
Pe cel mai bun amic al meu
Cel doar văzui marți, la Predeal...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea helicopter
"Întreabă dobitoacele, și te vor
învăța, păsările cerului, și îți vor spune..
Cine nu vede că mâna Domnului
a făcut asemenea lucruri."
Iov 12:7-9
Pasărea cât un bondar
Are zbor staționar
Da, colibri mulți nu știți
Cum zboară mulți nu gândiți.
În zborul făcut pe loc
Lâng-o floare sau boboc
Bate-n aripi pe clipită
Cam optzeci, așa-i grăbită
Și ea stă având ca har
Să consume pe nectar
Cea mai mică păsărică
Nu face rău și nu strică
După ce nectar a luat
Înapoi are plecat.
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criticu' și poetu'
Aveam rezervată aceiași masă la "Mărul de aur".
El se foiește pe scaun în vreme ce manuscrisele
răsfoiește. Ca și mine, firește, el mai mult
răsfoiește decât citește. La anumite intervale,
după extenuantă concentrare, criticu' dorește
un vin mai diluat. Stând mult la masă, nu mai
face doi bani la pat. Nouă ne place poetesele;
hrana cea mai la îndemână pentru flămânzeala
cotidiană, carne crudă, de debutante, ușor fezandată
în cartierele de proveniență.
Te poți convinge că are talent
Numai punând-o să evolueze la aparat
Ați ghicit, talentul ascuns e detectabil,
Doar făcând șpagatul în fața specialistului
Criticu' bea bere, nu vrea să fie pulbere,
Eu ling preocupat o tărie, ca să capăt altă tărie,
mă asemăn cu câinele lui Mircea Sântimbreanu
care fiind teribil de mărunțel, dădea
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Gălățeanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mapamond
De unde atâtea temeri în lumea ce ne-i dată,
Făcută dintre noi și pură, desfrânată?
Oare de ce-s pedepse, adesea atât de strâmbe?
Oare de ce-s o parte, Fortuna... și alta, umbre?
Cât suntem de identici, cum oile într-o turmă
Și ascundem mușcătură, omor ce viață curmă;
Nu dintre lupi, ori lei, rechini, ori crocodili...
Se devorează o lume, în vânători, umili!?!
Inexplicabil, straniu-i defect inteligența,
Ce mijotește rău, la seamăn ia potența;
N-ascultă penitența, spovediri, părtășit
Și vârf, cel mai ades, e ambițios smintit!!!
Și evoluții unde-s, de-i încă sacrificiu
Asumat kamikaze, sau doar impus, supliciu?
Și specii criminale, tot păr și fără minți,
Au reguli neschimbate, le respectând cuminți!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre evoluție și superlative, adresa este: