evoluţie şi timp

Evoluţie

Ştiinţa se transformă-n neputinţă
Şi, după mii de ani de cercetare,
Cuvântul "soartă"-l schimbi cu "programare"
Şi asta e, oricum, o biruinţă.

Un plus de-nvăţ, un minus de fiinţă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Creştem
Insistent
Ca o stare
De necesitate
Cu orice
Ocazie
În pântecele
Unui timp
Hotărât
Şi categoric
Cum nu
Mai există
Altă comparaţie
Şi mai greu
De estimat
Momentul
Sublimării
Spre eternitate.

poezie de David Boia (6 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor minţit

Popor sărac, popor minţit,
De ani de zile păcălit,
După marea Revoluţie,
Prea puţină evoluţie...
Prea dezbinaţi, n-am fost uniţi,
La cârma ţării-s neciopliţi,
În posturi cheie-s mitocani,
Iar în politici bădărani,
În guvern sunt mafioţi,
Parlamentu-i plin de hoţi...
Acesta este adevărul-adevărat,
Când va fi oare, eludat?

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele

unele animale pun inima
iar specia lor
nu îşi schimbă dramatic
sincere, cârpele-nfăţişării -
în milioane de ani
ele se spală pe faţă şi azi
ca în fiecare dimineaţă din jurasicul prietenos
cu sânge (?!) iar apă
acest machiaj seducător de
mamifer subtil evoluat
nu se face

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise cu dedicaţie

Visele evoluează ascendent
Din aspiraţii în dorinţe
Din gânduri în speranţe
Pe itinerare de lumină
Ca zboruri de păsări albe
În compania unei reînvieri
Cu fler ca pasărea Phoenix
Perpetuă sau interminabilă
Formulă dezinvoltă de succes
Simbol verosimil al renaşterii
Motivând idei plauzibile
Invocând scenarii de efect
Tot timpul căutând călăuze
Până departe la cete de îngeri
La porţile unui spaţiu divin
Într-un periplu binecuvântat.

poezie de David Boia (31 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de septembrie

Poate ai fost nedorit, contagios
nu erai. Nu ai fost nici uitat
sau neglijat la timpul cuvenit.

Cum se estimase, ai murit. Evenimentele au evoluat,
suficiente lor însele, către final.
Prea mult Zyklon şi prea multă piele, teroare
patentată, prea mult plâns devenit obişnuinţă.

(Am făcut,
e adevărat,
o elegie pentru mine).

Septembrie se îngraşă în vinuri. Ninge cu petale
de trandafir de pe ziduri. Fumul
unor focuri inocente pluteşte în derivă spre ochii mei.

Aceasta este deja destul. Aceasta este deja prea mult.

poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiectul zero

Şi dacă timpul e infim
şi indispensabil
nu-i destul
să-ţi faci timp
nici să-l drămuieşti
mi-am zis cu elan
fă-te tu însuţi timp
ca să destăinui
şi să dozezi vremea
în mod oportun
numai aşa poţi atinge
a patra dimensiune
şi am continuat
fă-te tu însuţi lumină
ca să dovedeşti
a cincea dimensiune
şi aşa mai departe
să evoluezi continuu
până la stadiul de duh
ca să accesezi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţii

Din materie pierit-am, să-ncolţesc în firul ierbii,
şi-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
şi-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura şi eu odată mai presus de lumea asta
şi mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi şi-ntâi descinse în materie, şi apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a şi nu şi-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu şi-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicţii, pe care le ştii prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte şi înţelepciune,
dar din minţile-i trecute nu şi-a mai adus aminte,
şi din minţile-i de astăzi încă va sui pe trepte.

poezie celebră de Rumi, traducere de George Dan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N ordinea firească

lucrurile se aşează în ordinea firească
la toate problemele am găsit soluţii
primesc oră de oră pronia cerească
îmi netezeşte calea către evoluţii.

credinţa albastră vastă-i ca oceanul
speranţele răsar ca mugurii în brazi
fericirea freamătă în mine tot anul
codrii de doină îmi sunt camarazi.

presar gânduri calme pe urmele mele
amprenta poeziei e sculptată în stâncă
noaptea-i învelită cu petale de stele
ziua împrospătată de rouă din luncă.

azi sbor spre cer cu aripi de novă
vreau să sădesc în azur mândră slovă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

un nume poate un poet
semain simbolistul
francez sub calea lactee
îndopat cu brânzeturi de bordeaux
spune sau scrie despre poezia modernă
că ar fi un suflet steril perfect
cel mult o fantezie
neajunsă de ereţii
care evoluează în vid
spune un poet sim
bolist despre poezia modernă
(?!) să-l credem că scutură scrumul
la peste un veac şi ceva de praf
şi uitare şi de imperii stinse

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!