Poezii despre existență și greșeli
poezii despre existență și greșeli.
Departe la munte
În munții cu brazi și cu roci
Există o mănăstire modestă
Unde-i întâlnesc pe cei dragi.
Dar de ce când iubirea
din nou ea mă cheamă
plâng și-mi întorc privirea,
și n-o iau în seamă?
De ce când mă doare
cânt din greșeală în rătăcire
și-n zborul meu înspre soare
îmi este doar beznă-n privire?
poezie de Valerian Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris pe pergamentul Fluviului Wang
În această clipă nimic nu mă îndeamnă să scriu poezii.
Bătrânețea mi-a devenit companion.
Din greșeală, într-o viață trecută, m-au făcut poet.
Unei existențe căreia nu-i mai aparțin i-am fost pictor.
Incapabil să evadez din matricea moștenită,
S-a întâmplat ca lumea să mă cunoască prin ea.
Numele meu, stilul meu, ar putea fi lămurite;
Mintea mea, inima mea, niciodată.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nevoie îngrozitoare
unii oameni pur și simplu caută
nefericirea, au darul de a o extrage
din orice situație existentă
vânând orice slabiciune
orice eroare insignifiantă
pentru ca apoi apoi să devină ei înșiși răutăcioși
și răzbunători.
oare ei chiar nu realizează
că viața
este atât de scurtă?
și să o mutilezi
în halul acesta...
nu va exista niciodată
niciodată
vreun mod
de a recupera
toată această
risipă inutilă.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtarea
Ea există pretutindeni
Dar mai ales între noi
Cu fiecare disensiune
Depărtarea se amplifică
Cu fiecare controversă
Crește de una singură
În formă de evantai
Ca o eroare prescrisă
Apoi se preface în miraj
Că să nu devină lehuză
În drumul spre eternitate
Își pune aripi de icar
Contracarând siguritatea
Transmite mesaje idilice
Căutând iubirea de sine
De noi și de univers
Acolo de unde a plecat
Iubirea de revenire acasă
De aproape si apropiere.
poezie de David Boia (14 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extensii
Limita transcendenței
Poate fi pretutindeni
Limita erorilor
Se extinde permanent
Limita de caracter
Pare că nici nu există
Proiectele de aici
Cu alură sacramentală
Sunt greu de găsit
Noi suntem implementați
Pe termen scurt
În regim de urgență
Alerta ne străbate adesea
Suntem mereu vulnerabili
În raport cu rațiunea
La marginea experienței
[...] Citește tot
poezie de David Boia (22 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Am fost altfel decât s-a văzut...
Nu oricine-a vrut să mă cunoască.
Iar de unii, care, să mă știe-au vrut
Eu m-am protejat purtând o mască.
Am iubit pe cine nu m-a vrut
Și am părăsit pe cine m-a iubit
Am greșit cui nu m-ar fi rănit
Și-am iertat pe cine n-a greșit
Am găsit ce nu am căutat
Și am căutat ce e de negăsit
Am crezut în ce n-a existat
Și de adevăr prea des m-am îndoit.
poezie de Irina Binder din Fluturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cred că Dumnezeu
Religie. Da, despre asta-i vorba în toate cărțile mele.
Sunt interesat de relația dintre ființa omenească
supusă greșelilor și Dumnezeu.
Nu țin de nicio biserică, dar am un crez religios;
e tentativa mea de-a arăta că, printre altele, asta încerc să fac.
Indiferent dacă mărturisește sau nu că e credincios,
fiecare om are o credință religioasă de un fel sau altul.
Eu însumi sunt o ființă supusă greșelilor
și cred că Dumnezeu ne-a creat și că ne-a scăpat din mână,
și că am devenit un soi de Frankenstein, un monstru.
Toți putem face greșeli, inclusiv Dumnezeu. Cred că
Dumnezeu intervine, că există o Putere Divină, un Creator,
care are o influență asupra oamenilor care-s deschiși către El.
poezie celebră de Patrick White, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunile din urmă
Septembrie
Interioritatea existenței: din 1 se
naște 2, din 2 se naște 3, din
3 se nasc toate lucrurile!
Or fi având oare toamna dreptății?
Octombrie
Trebuie să renunți la Dumnezeul din exteriorul
tău, pentru Dumnezeul din interiorul tău.
Sigur că nu vă intetresează liricul,... soma,
melancolia, beția!
Scorțoși ai sufletului! Măreția!
De ce am ajuns aici? Ce este barocul?
[...] Citește tot
poezie de Sorin Golea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am greșit
Am greșit
De la începutul vieții,
Am greșit că am decis să exist,
Să cred în oameni și să iubesc,
Am greșit că nu am învățat să gândesc
Liber și dezinvolt.
Acum... n-am să mai pot.
Nu am gândit nicioată
Cu o secundă înaintea aproapelui meu.
Pentu acest fapt mă simt vinovată
Este motivul pentru care
Sunt pedepsită mereu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cat de mult?
Cât de mult mă caut?
Oare tu știi?
Oare eu știu?
Mă caut în mine,
Mă caut în lume,
Vreau să-mi știu existența.
Vreau să-mi simți prezența,
Oare greșesc?
Fiindcă IUBESC?
Chiar de am răspuns,
Îl mai țin ascuns,
Căci știu că e bine,
Să-l țin pentru mine.
Voi fi fericit,
Cât sunt pe PĂMÂNT!
Chiar de mă condamni,
Nimic n-o să sfarmi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și greșeli, adresa este: