Poezii despre existență și indiferență
poezii despre existență și indiferență.
Pentru o posibilă întâlnire cu mama
locuiesc la periferia unei clipe și
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar așa pentru a-mi pierde vremea
în tot acest timp
mai vorbesc cu Dumnezeu
despre una-alta
ultima oară l-am întrebat despre mama și
l-am rugat să lase fereastra deschisă
ca să pot privi înăuntru
și ca o consecință a indiferenței
m-a privit drept în ochi
apoi a râs
doar atât...
unii ar putea crede că sunt nebun
și că uneori îmi închipui lucruri
care nici nu există
ori că-mi împrumut durerea
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
MILENIUL TREI
Au trecut milenii fără număr,
Evidențe clare nu există
Pământul este veșnic tânăr
La toate relele încă rezistă.
Ce a fost, noi am văzut
Luptându-ne cu greul și viața
Astfel anii au trecut
Precum roua dimineața
Privind în urmă vechi istorii
Treci prin gând evenimente
Bune, rele sunt memorii
Desigur nu ne sunt indiferente.
Așteptăm mileniul trei
Îl vedem pe scenă virtual,
Încă nu-i găsim temei
Dar sigur el va deveni real.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posesia
Motto: Franz Kafka Adevăratul motiv al temerilor mele nu există ceva mai cumplit de spus și nici de auzit este că nu te voi putea poseda niciodată.
te-am posedat o viață și îmi pare rău
că viața mi s-a scurs numai în tine
așa cum curge printre degete, mereu
nisipul prin clepsidre selestine
te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie
te-am posedat o viață și îmi pare bine
că viața mi s-a scurs în veșnicie
dintr-un pustiu cu degetele fine
în altul sugrumat de insomnie
te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (28 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi
Dă-mi indiferența ta și eu să-ți dau iubirea mea,
Să simt ce simți, iar tu să simți ca mine;
Să te privesc cu ochi străini, ca și cum n-ai exista,
Durerea mea să te doară pe tine!
Mi-ai nesocotit iubirea fii sigur că vei plăti,
Un vis frumos ai sufocat - nu-l vei mai putea trezi,
Amare lacrimi risipite, ce te-au găsit de stâncă,
Rămâne-vor pe fundul mării de liniște adâncă!
Dă-mi nepăsarea, să-ți răspund cu aceeași monedă
Dă-mi recea neclintire, ce doar munții o posedă,
Necontenirea râului ce-și ține drumul său,
Ca să-ți pot da-n schimb uitarea, nesăbuitul meu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua trece în mod obișnuit
1.
Citesc din Dostoievski, nu știu de ce
Îmi vine să plâng, nu am plâns niciodată,
Aș merge în oraș, ceva mă ține legat de casă,
Ca pe un câine în lanț,
ziua trece așa, cam într-o doară,
voi ce ați face în locul meu?
Norocul nostru este că iubim,
Dar apreciem noi acest noroc?
Ne gândim la moarte cu indiferență,
Când nu ești în pericol, nu ești puternic,
A fost pe la mine Hoelderlin,
Era nebun, mi-a spus că nimic
Nu are rost, l-am contrazis,
El s-a enervat, a trebuit să chem
Infirmierii, apoi am plecat în oraș,
Magnolia înflorise, locul de joacă
Al copiilor era plin, mi-am ronțăit
Necazurile și am început să râd.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că încă exist
Se ascund cuvinte în spatele draperiilor
viața ca o mână de cenușă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenușă răvășit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni și boabe de grâu necopt
spicele verzi așteptau reîntâlnirea
pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să înghețe și chem vrăbiile cuvintelor să-și ciugulească esențele
pentru că în spatele draperiilor exist scriu și mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui
pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte și las tot soarele care mi se cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna speranței
Îmi caut colțul existenței
Mă mai retrag spășit în el
Zâmbesc tăcut indiferenței
Și vieții ritm, un pic rebel,
Acolo... mă-ntâlnesc cu mine
Mai, mai să nu mă recunosc,
Eram ca bradul, eram bine,
Acum îmi par un pic anost
Sunt tăvălit, cămașa ruptă,
Mult praf și urme berechet
Privirea parcă mi-e mai scurtă
Nu îmi mai pare de poet
Văd un alt colț, o altă umbră,
A fost un om și ea cândva
Parcă-i zăresc ochii-n penumbră
Dar se retrage... nu mă vrea
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne!
unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu că atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă
din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glissando
În clipita trezirii suntem - toți - îngeri.
Fiecare pat e incolor ca un cristal plutitor,
neatins de ceva numit abia mai târziu
rază de soare
Și-nainte de a se crăpa oul luminii
sub spinul nostru...
chipul ne este așa inocent.
Nu bănuim existența banilor,
nu ne interesează lifturile;
nu auzim aplauze,
iar fotoliile ne sunt indiferente.
O secundă nu putem răni pe nimeni;
nu cunoaștem minciuna,
nu gândim, nu articulăm.
Doar stăm pe lama cuțitului
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În roua ciclurilor
lumea științei spune că viața și existența în general se bazează pe cicluri
și că fiecare trebuie să treacă cel puțin odată printr-un punct, o poartă, o secundă
pentru a se putea integra ciclicității
nu știu alții cum sunt dar eu aștept să trec prin punctul Panait Istrati
veșnicul călător prin mările interioare cu poveștile lui cu tot
și prin Zorba din care izvorăște miracolul numit iubire
nu cred că voi putea trece prin punctul numit sfântul Augustin
sau Maica Tereza sau Papa Ioan Paul al doilea
dar și iubirea mea se poate contabiliza
și răsuflarea mea condensează rouă pe marginea vieții
El ne-a spus "sunteți Dumnezei" "sunteți fii Domnului"
și am știut că și eu pot fi țintuit în crugul zilei, în crucea cuvintelor
în anonimat și-n indiferența oamenilor
dar cui îi pasă... fiecare trebuie să treacă poarta... singur... rouă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și indiferență, adresa este: