Poezii despre existență și lecții
poezii despre existență și lecții.
Mă voi risipi pe marginile singurătății...
Pot să iau urma pumei,
Pot să iau urma ursului,
Pot să-ți iau și ție urma, iubito,
Îngerul morții este cel mai frumos...
Moartea nu cunoaște dragostea...
Deci, există suferință!
Ce putem face cu durerea?
Lecția sunt ochii tăi, iubito,
I-am vânat din pădurea de ochi...
Mă voi așeza pe aripile răsăritului
Și mă voi risipi pe marginile singurătății...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic...
Trecut-au anii, fără sens și rost,
Sărutul tău... s-a șters, cum nu a existat...
Nimic am înțeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.
Fost-ai mult iubit, cum nu poți înțelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Știu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, să fii mic!
Totul se divide, nimic nu dăinuiește!
Timpul pentru mine... este un dușman...
Inima mai speră, deși se-mpotrivește,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!
Dragoste și ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcnește în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol și mut.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Viața nu
te pregătește și nu
te întreabă niciodată nimic.
Nu o interesează cine esti, ce studii ai, ce vârstă ai, dacă ești fericit sau dacă ești pregătit pentru o alta provocare.
Te supune doar unor experiențe și apoi
te lasă să te descurci.
Dacă te doare și suferi nu o interesează.
E problema si alegerea ta!
Rămâi cu durerea sau te schimbi.
Cine nu intelege lecția o va repeta.
Și vom repeta până când vom învăța ceea ce avem de învățat din fiecare lecție a vieții.
Altă cale nu știu să existe pentru că ea, viața, îți cere in fiecare zi să
alegi... să inveti... și să continui...
Atat!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Am fost ascultat la geografie.
Trebuia să vorbesc despre munți, ape și păduri.
Profesoara m-a privit sever,
Apoi mi-a cerut să spun lecția.
Dar eu am început să vorbesc despre tine.
Am demonstrat că relieful nu există
decât în noi,
Că râul e iubire,
Că muntele e absolut,
Că pădurile sînt strigăte de dragoste.
Apoi am vrut să-i conving pe ceilalți
Că toate acestea ești tu!
Dar cei din jur au râs,
Iar profesoara mi-a pus 2,
Fără să-și dea seama că și doiul
E tot o pereche,
O pereche de îndrăgostiți,
Care, de fapt, suntem noi [...]
poezie de Vlad Solomon din În noi e un cer mai adevărat (1984)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vârtej prea metaforic
Ne-am pierdut identitatea într-un val al nepăsării,
Unde zâmbetele triste cuceresc obrajii lumii,
Undeva, la o treime, piramidele uitării
Încă ne arată timpul când ne inventau străbunii
Evidența stă ascunsă sub un lacăt al tăcerii,
Fără copii după cheia ce deschide universul,
Au rămas prin constelații sub privirea omenirii,
Dar cum să ajungi la ele doar cu gândul sau cu mersul
Încă sunt oșteni ai vorbei, însă prea puțini se pare,
Ce îndreaptă câte-un deget către sursa de lumină,
Înspre ceruri ei arată că există o cărare
Către infinitul sacru și culoarea lui divină
Dar în cruda realitate, drumul existenței noastre,
Șovăie sub îndoiala unor lecții prefăcute,
Care ne îndepărtează de esențele albastre
Și preschimbă adevărul în expresii surdo-mute
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jim Brown
În timp ce îl duceam de căpăstru pe Dom Pedro,
M-am prins de criteriul care împarte rasa omenească
În oameni care sunt pentru cântecul "Curcan în paie" sau
Pentru "Există o fântană plină cu sânge"
(Obișnuia să le cânte Rile Potter la Concord);
Pentru poker sau pentru predicile preotului Peet despre pământul sfânt;
Pentru imagini stranii sau pentru simpla vopsire a gardului;
Pentru șorț sau pentru lecții de canto;
Pentru oameni sau pentru bani;
Pentru popor sau împotriva lui.
Asta-i tot: preotul Peet și Clubul Purității Sociale
Condus de nevasta lui Ben Pantier
Au mers la Consiliul Orașului
Și au cerut să mi se dea ordin să-l mut pe Dom Pedro
Din grajdul lui Wash McNeely de la marginea orașului
Într-un grajd aflat dincolo de granița ținutului;
Motivul: armăsarul era un atentat la morala publică.
Well, Ben Pantier și Violonistul Jones au salvat ziua
Considerând acțiunea drept o condamnare în anticipație mânjilor.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnare prin viciu de procedură
... invocat, ca o excepție:
trăim cu toții pe culoarul condamnaților la moarte
printr-o sentință pronunțată în lipsă,
încă înainte de început, de data nașterii
și fără nicio cale de atac,
emanând de la instanța ultimă, supremă,
iar redactarea nu conține vreo justificare motivată,
mai mult, nici nu ar avea o minimă importanță,
fiindcă... oricum este postumă...
... respinsă, ca nemotivată, pentru lipsa de-orice studiu, neînvățată lecție:
e paradoxul asumării existenței, singurul accept aparte,
prefăcut de cum ar fi uitată, ori voit ascunsă de-un cotidian, ce-i umbra de-o eclipsă
în faldul fricii necunoașterii,
ori, tocmai că-i știut că nu i s-a venit de hac,
este precum o teoremă,
îndeajuns că-i numai enunțată,
un troc sperat, fără chitanță,
că execuția nu va fi pusă-n practică, de ștergi zi după zi, pân' se sfârșește gumă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădare!
Și te-am iubit cum m-am iubit pe mine,
Ți-am fost prieten bun, sfătuitor...
Când erai căzut, veneai la mine
Și te ridicam cu dragoste și dor.
Și te-am acceptat așa cum ești...!
Nu am pus condiții ca să-mi fii...
Iar tu acum nedreptățești
Fără dovezi și argumente vii.
Și te-am ajutat chiar întru toate!
Și m-am lăsat pe mine... locul doi...
Oare cum n-ai văzut tu asta...? Poate,
Nu ne-a fost scris să fim doar amândoi.
Mă simt trădată de vipere bătrâne!
Ce tot m-au folosit în fel și fel...
Suflele lor, negre și păgâne...
Mă simt înjunghiat ca și un miel!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai spus odată...
- Mi-ai spus odată că iubirea,
Mă va găsi când nu m-aștept,
Azi, de mi-ai vedea privirea,
Ai ști că vorbit-ai drept...
Mi-ai spus că roata se-ntoarce,
Ți-am răspuns: Vorbești prostii!",
Astăzi durerea mă stoarce,
Pic cu pic, zi după zi...
Și-ai avut mare dreptate!
Viața-ți dă ce-ai dăruit,
M-am îndrăgostit și toate,
Păcatele le-am plătit...
Astăzi am în partea stângă,
Rana, pe care, cândva,
Ți-am făcut-o eu, nătângă,
Neștiind ce-i dragostea...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percepție colectivă
E dreptul adevăr; îs soluții în decantare
Ce-ar trebui să aibă chimii determinate
În unicate logici, creând conformitate
Fără cusur... cum plus algebric, e-adunare?
Ce simplă-i rațiunea când e mediator
De secole trăite cu aceleași experiențe,
Extrapolate în grup, din simple existențe
Se repetând citatu', în simbolic autor!
E simțul natural, recunoscut genune
Și care-și umple fire călătorind senzații,
Să aprindă neuroni cu certe dedicații...
Specialiști, experți, modeștii fără nume!
Iar natural, natură, imensitate și una,
Nu știe pervertire, minciuni, mistificare,
Că-și apără etern, ce nu cunoaște "moare"...
Doar mașinal respectă același "totdeauna".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și lecții, adresa este: