Poezii despre existență și limite
poezii despre existență și limite.
* * *
Nu fii cel de azi
nu suspina pentru trecut
nu-ți dori să fii cel de mâine
fă din tine
ființa fără limite de timp
vezi viața ta
în tot ceea ce naște
în toate existențele
în toate morțile
și vei ști
că așa ai fost și ești
pentru totdeauna
nu-ți marca drumul
el se continuă singur
e eternitatea ta
și eternitatea ești tu.
poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extemporal
Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situație la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existența
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veșnici și sacri.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două posibilități
există întotdeauna o altă posibilitate
cea a luminii împletită în jurul trupului
sau cea a umbrei suprapuse perfect
pe ceea ce sunt în momentul
în care
singurătatea din interior
se dislocă și oscilează
între propriile limite
totul este parte din mine
pe care
nu o pot reconstitui
însă
dincolo de muchia malului
este o altă zi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nelimitat...
... sunt un dezorientat,
din fericire,
de atâtea gânduri fără limită;
pot plana nevăzutul,
ce-l ador ca pe orice nu ai,
când nu mai există niciun întâmplat,
un fel de împuternicire,
de nu știu care oferită
și doar mă folosesc de împrumutul
de-o viață, ce și tu tot la fel o ai... s-o porți un pic și-apoi s-o dai.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limite
Am reușit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat și absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...
De sub talpă,
Dinții lui Dumnezeu
Mă sfâșie!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extensii
Limita transcendenței
Poate fi pretutindeni
Limita erorilor
Se extinde permanent
Limita de caracter
Pare că nici nu există
Proiectele de aici
Cu alură sacramentală
Sunt greu de găsit
Noi suntem implementați
Pe termen scurt
În regim de urgență
Alerta ne străbate adesea
Suntem mereu vulnerabili
În raport cu rațiunea
La marginea experienței
[...] Citește tot
poezie de David Boia (22 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există durere
Nu există durere,
Ci automutilare cu gânduri
Acele cuțite sub care țâșnește
Sânge de cuvinte și lacrimi.
Nu există tăciuni,
Doar limita de jos a luminii,
Piedestalul flăcării
Ce desenează în tăcere, uitarea.
Nu există rouă,
Ci lacrima pe care timpul
O desenează pe pleoapa arsă a lutului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăbușire
Se prăbușesc secundele în noi
Și timpul nu mai există.
A fost inventat doar pentru
A ne raporta la el.
Trece doar viața!
O simțim cum se prelinge prin noi
Ca un râu de puroi.
Dacă am exista între pământ
Și nelimitat,
Tot la fel am trece spre infinit.
Timpul este doar unitatea de măsură
A vieții și-a morții.
Reprezentat pe o axă
Este un punct mișcător,
Un ecou ce dispare-n eter,
Dar care provoacă un tsunami
Printre conglomeratele de celule
Ce compun universul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiri
Există un ceva peste limitele minții,
alte limite umane ale timpului, sau
ale sufletului ce trăiește din emoții
ca muntele ce-și adoră bradul verde,
ca marea ce-și înfrânge stâncile.
Așa și sufletul meu, este un uragan
ce zboară departe cu vanturi reci
pentru a se reîntoarce apoi cu Soarele.
Suflet blestemat ce se pierde în trăiri
ce umbresc vederea și sufocă unica
clipa eternă în nopți lungi nedormite,
apoi zboară în înalt ca un pescăruș
pentru a îmbrățișa nesfârșitul cer
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
În poezie nu există moarte
În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu știu câta oara
Când o citești cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ți rece, muritoare,
În poezie e lumină și sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și limite, adresa este: