Poezii despre existență și responsabilitate
poezii despre existență și responsabilitate.
Definiție
Se găsesc 23 de adolescenți,
Nici prea înalți, nici prea scunzi,
Nici prea răi, nici prea cuminți,
Nici prea slabi, nici prea activi,
Nici prea responsabili -
Asta dăunează grav sănătății!
Se adaugă 34 de ore pe săptămână -
De 4 ori câte 7 și o zi de 6 -
Din care rămân doar...
Shhh!
Se mai sparge câte un geam,
Se mai trântește câte o ușă,
Se mai aruncă cu câte o cretă,
În fine!
Apoi se obține câte un rezultat
Pe la câte o olimpiadă,
Niciodată pe măsura așteptărilor,
Se mai ia câte o notă de trecere
În lucrare,
Apoi se mai face și câte ceva bun,
[...] Citește tot
poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine moare
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
[...] Citește tot
poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Asta e viața
Să nu te plângi niciodată,
Că ești în singurătate!
În jurul tău sunt
Atâtea felurite culori!..
De ce nu le vezi,
Nu le îngrijești,
Nu le aperi,
Nu le întrebi:
Cum ele pot exista
Fără pic de atenție
Din partea ta?
Pornește,
Croiește o cale,
Un popas!
Nu te încercui
În găoacea ta de impas!
Auzi cum te cheamă?
Simți cum te strigă?!
Parcursul ăsta ți-e dat,
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima mea iubire
Mai demult, când eram mugure crud adolescent
M-am îndrăgostit în vise de o zână înger păzitor
Care se furișa în camera mea mică de la etajul șase
Și-mi deschidea ferestrele ochilor peste timp și lume
Ne iubeam contopiți fără zgomot să nu-i trezim pe ceilalți
Care dormeau somn bântuiți de coșmaruri concrete
Cu timpul, am uitat, m-am întrupat în matur responsabil
Tânărul ce a uitat jurnalul fidel pentru costumul de om mare
Apoi m-am însurat firește cu munca mea grasă și urâtă
Dar bogată și gospodină prin treburile casei
Zână mea a plâns, a suferit, și a zburat pe fereastra camerei
Am făcut casă, masă, tot ce trebuie, om dintr-o bucată
Până mai anul trecut când nevasta mea slută m-a părăsit
Pentru unul mai tânăr și mai ieftin, om de viitor
Părăsit, umilit, ciobit, ciuntit, m-am revoltat
Am vrut să mă sinucid ca un protest al existenței mele inutile
Când ce să vezi, zână mea din adolescență
A venit pe partea mea dreaptă ca un fluture căzut din cer
Și ne-am iubit și-am plâns și ne-am fericit
Mai stăm și azi împreună în cămăruța confort trei
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-am așezat pe un scaun pe puntea de sus a navei și am
închis ochii,
Iar destinul mi-a apărut ca o prăpastie.
Viața mea din trecut s-a amestecat cu cea viitoare,
Între cele două se auzea o gălăgie ca din salonul de fumători
În care, spre auzul urechilor mele, se încheia o partidă de
șah.
Ah, balansat
De senzația valurilor,
Ah, legănat
De gândul atât de plăcuit că astăzi încă nu este ziua de mâine,
Și că cel puțin deocamdată nu mi s-a încredințat nici un fel
de responsabilitate.
Nici o personalitate propriu-zisă, și că mă simt așezat pe
scaun.
Ca o carte uitată acolo de o suedeză.
Ah, scufundat
Într-o leneveală a imaginației, evident că ușor somnoroasă,
[...] Citește tot
poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, fata neînțeleasă
Doar pe mine mă strângi cu ardoare,
Doar pe tine te strigi în fiecare noapte fără mine.
După-amiezilor le faci cununi
Prin care să previi furtul ochilor iubitelor.
Furtul poate fi și cu intentie și din obișnuită
Femeile adesea fură inimile voastre,
Dar nu sunt trase la răspundere
Nici măcar pentru înșelăciune,
Disconfort mental sau fizic după părăsire.
Ele crează obișnuințele unor bărbați puternici
Și tot ele vă părăsesc nonsalant când
Nu mai corespundeți criteriilor lor de selecție.
Da, trist, dar adevărat.
Femeile conduc lumea atât de războinică a bărbaților.
Ele crează vise, tot ele spovedindu-se unor capele goale
Firave, frumoase, deosebite, senzuale
Dar atât de departe de idealul tău?
Ai căzut în plasă?
Recunoaște! Nu e o rușine să recunoști că ai slăbiciuni?
Slăbiciunea este când nu ai coloană vertebrală și te minți
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea întâlnire
liliac de ianuarie
suntem aici
în plin necunoscut
privim la noi ca la spectacolul straniu și timpul...
timpul pare infinit
infinite micimile noastre de oameni
pielea peste care s-au așezat brumele
licuriciul de vineri/ ploaia mironosițelor
un ultim început?!
mâna ta se-ntinde peste prăpăstii
fără de busole traversează
increatul meu/ scâncetul/ nevoia de mamă
mă vezi: fetiță cu metabolism de pasăre
în rochie de pădure căutându-și soarele
prietenul de joacă... tovarășul de sfârșit
! n-au mai înflorit sânziene
podul casei invadat de păianjeni!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veci, ortodocși
De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei, mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserică străbună.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușuroiul
Hei ce veselie a venit primăvara
gâlgâie mustăreața-n mesteceni
au înflorit alunii cornii au înflorit albinele
ne însuflețea nerăbdarea și era generală
de la un capăt al satului până dincolo
trăgeam cu ochiul spre cei mari
îi ascultam cu urechea doar doar
or să-nceapă să-ntrebe dacă am pregătit pleava
și pământul cel bun de făcut sobe de la Samaru
plecam cu sacii-n spinare cu gălețile-n mână
cu ajutoare la Mușuroi umblam cu grijă
pământul se-așează pe margini să le fie pe-aproape
și pleavă numai așa câte-o mână
să nu se sufoce să aibă timp să lucreze
pe furiș aducem și zahăr cât poate fiecare
se știa că zahărul e șterpelit însă nici un reproș
trebuie să aibă și ei o dambla se zicea
în culise - aia nu - aia nu - atunci ce
noi puneam buza eram serioși eram cineva
într-un an gata să murim de tristețe
[...] Citește tot
poezie de Grigore Rotaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva maxime ale lui Hafiz
I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-și pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, dați-mi astăzi mie-această floare!"
II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu șaizeci la sută pe-an dobândă.
III
Nu punem cataplasme fierbinți când avem bursati*? Inima afectată,
Când ești respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.
IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soției și, la pian, noi refrene
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârșitul verii indiene*?
V
Cine-s conducătorii Indiei în fața cui genunchii la pământ să pun?
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și responsabilitate, adresa este: