Poezii despre existență și siguranță
poezii despre existență și siguranță.
Cronică
Se crede că
Există poezie
Dinainte de Homer
De fapt se știe cert
Un fior de viață
E poezia
Ce curge
Din poarta
Inspirației selecte
Peste suflete
Peste ere
Peste conștiințe
Peste galaxii
Și asta cu siguranță
În felurite ipostaze
Ca să înflorească veșnic.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crezul lumii și al meu
Pandemia poate schimba lumea,
dar nu-L poate schimba pe Dumnezeu.
Este crezul lumii de acuma,
cu siguranță este și al meu.
Pământenii pot schimba planeta,
dar nu pot schimba și Universul.
Ei pot schimba vieții rețeta,
dar nu pot schimba timpului mersul.
Acesta este crezul lumii,
Acesta e și crezul meu.
Credința e Zeul Înțelepciunii.
A fost, există DUMNEZEU.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falsă siguranță
De ce există ferestre cu zăbrele?
Fracționăm cerul
in libertăți permise?
Întregul în categorii?
Găsim sens cuvintelor?
De ce există gratii?
Fizic efemer securizat...
Inevitabil amânat.
Deținem cumva controlul?
Utopie!
De ce există garduri?
Protejăm ce-i înăuntru,
sau ce-i afară?
De cine?
Și de ce anume?
Hai să renunțăm la ele:
garduri, gratii, zăbrele...
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oriunde există un depozit care vinde balustrăzi
oriunde există un depozit care vinde balustrăzi
există și un tren circulând pe acolo
iar oriunde circulă un tren
există oameni întinși de-a latul șinelor dorind să se sinucidă
în prezent mai sunt locuri unde încă nu s-a sinucis nimeni
dar așteptați numai și o să vedeți
că într-o zi cineva cu siguranță o va face
oriunde există un depozit care vinde balustrăzi
noi nu putem convinge oamenii să nu mai dorească să se sinucidă
întinși pe calea ferată
iar de îndată ce cineva se întinde pe șine
noi nu putem opri trenurile huruitoare
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zăpadă
La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârșit entuziasm
Până la moarte.
Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!
Comentarii
Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul "Capitularea nopții" în revista "Brenner". Chiar dacă singura imagine supraviețuitoare este "asceta" asociată cu răcoarea: (V. 5-6) "Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranță o clasificare diferită, și anume aforismul. Un aforism cu afirmații destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiți cu "entuziasm", îmbogățire spirituală care îi însoțește la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul "În sfârșit entuziasm/Până la moarte", un conținut religios care așază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. "Până la moarte" este, în plus și un vers ambiguu citit ca - "în sfârșit entuziasm" - restricție, în măsura în care se amintește că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuși, s-ar putea numi și contrariul, și anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că "entuziasmul" se va împlini în tranziția către o formă de existență post-existențială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea "asceta" și sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, și anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziție, totuși, "noaptea de iarnă" este chiar "asceta pură". "Răcoarea" la Trakl are adesea o conotație pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă și existența monahală se suprapun în imaginea unei existențe împlinite.
Ca poezie, textul câștigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conținutului aforistic.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonieri de război
dacă viața e o luptă, cu siguranță că moartea e victoria finală...
ai grijă ce îți dorești pentru că dorințele se împlinesc mai mereu
și îmi doream puterea cuvântului, cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul
iar cuvântul mă trecea prag după prag și spaimă după spaimă
până la esență, până spre tăcerea absolută
dar eu știam că absolutul nu există
așa că încă mai găseam sunete
și mă spălam în lumină
dar lupta continuă
ducându-mă tot mai departe
zi după zi, cuvânt după cuvânt, tăcere după tăcere
uneori simt că am obosit, simt dulceața abandonului, dar nu...
timpul nu și-a spus ultimul cuvânt
și lupta continuă...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agapă
Ascultați-mă, prieteni, e ora amintirii!
Și vinu-acesta roșu-i balsam pentru dureri
În mine nu există nici astăzi și nici mâine
Vă voi vorbi, prieteni, de prăfuitul ieri.
Paharu-l strâng în palmă: atât mi-a mai rămas
E sceptrul siguranței de-a crede că mai sânt
Vă voi vorbi, prieteni, dacă-mi veți da răgaz,
De tinereți aprinse, ce s-au trecut ca-n vânt.
Iertați-mă, prieteni, am tresărit deodat!
Țigara-mi arde buza uscată și crăpată
Și inima-mi se zbate de-un simțământ ciudat
De parc-ar vrea să uite bătaia de-altădată.
Erau, prieteni, zile mirifice și vii
Vorbeam despre iubire neștiindu-i suferința
Când ne plăcea să credem că nu eram copii
Dar vânt de primăvară ne străbătea ființa.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De neconceput
Am strâns atâta dragoste în mine...
Și toată-toată, numai pentru tine!
Doar pentru tine, scumpa mea iubită,
Doar pentru tine-i dragostea mea infinită!
Doar tu ai reușit să faci din mine,
Ceea ce altele: o sută, n-au putut!
Și încă atâtea de ar mai râvni la mine,
Tot ai rămâne de neîntrecut!
De ar fi toate la fel cum ești tu,
Ar arăta cu totul altfel lumea...
Nu și-ar mai pierde nimeni cumpătu',
Am privi cu alți ochi iubirea!
N-am mai interpreta nimic greșit,
Nu am avea de ce să ne mai temem...
Ar fi totul atât de diferit,
Nu am avea ce să mai pierdem!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (8 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trecut iubirea?
A trecut momentul iubirii
Nu există veșnicia clipei
Nici dragoste nețărmurită
Nu există bariere atinse de lacrimi
Nu există pajiști,
Fermecătoare pajiști în care să ne oglindim
Fiecare zi e o luptă pentru supremație?
Am obosit și mă simt asediată
Probabil că voi fi ridicată și proiectată pe cer
Nu înțeleg ideea... Probabil că sunt diferită...
Nu am intenționat nimic!...
Fiecare întelege ce vrea....
Așa se întâmplă când te apropii de cei ce nu merită.
Așa merit pentru toată osteneala mea
Pentru tot dorul și focul nemuririi.
Dacă vei fi în viitor ignorat, nu uita că asta ai solicitat
Dacă nu vei fi tată, află că nici nu ți-ai dorit
Dacă nu vei ridica umbrele cu siguranță
Nu vei vedea lumina din privire.
Până atunci sunt liberă, cum am fost o viață-ntreagă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca între Tată și Fiu
Astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și siguranță, adresa este: