Poezii despre existență și temperatură
poezii despre existență și temperatură.
* * *
Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Iar dacă ea va zâmbi, așa cum foarte puține
Știu să zâmbească, departe de ele,
Atunci îi voi spune că privirile ei
Sunt ca un ecou de pădure tăiată,
Că eu caut pădurea aceea de mult,
Că nu știam că nu mai există,
Că aș fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,
Dar să știu că există, că de crengile ei
Se leagănă, toamna, vânturi albastre.
O voi ruga apoi să mă ierte,
Voi schița o plecare ușoară,
Ca o desprindere de țărm, ne vom alătura pașii,
Voi inventa o poveste frumoasă,
Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,
Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,
Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,
[...] Citește tot
poezie de Darie Novăceanu
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Acelasi pas in neant
Pas in neant si inca o ridicare inspre ceturi
Nu mai esti demult aici....
Dar imaginea carbonizata,
Inca mai despica sensurile gesturilor
In minutele ce curg domol, secundele ma strang atat de tare
Ma fac sa-mi pierd acuitatea in temperaturi convulsive
Ma desprind insa... retraind iluzia
Te caut in locul unde te-am zarit ultima data
Si te gasesc acolo unde nu m-astept
Iti soptesc,"daca n-ai fi existat,
probabil...."
De n-as aprecia sublimul singuratatii
M-as pierde in capcanele ei
Dar inca recunosc valoarea nobila a tacerii
Nu, n-am sa croiesc o erata
Ca pe-o insiruire de mea culpa
[...] Citește tot
poezie de Andreea Nemerovschi (24 iulie 2011)
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când băutura ne face să ratăm ținta și să ne tăiem pentru fleacuri
începusem să cred că dragostea nu există,
ici-colo cuvinte scăpate din buzunarele
din care nu țin minte decât două personaje:
fluturele și fluturoaica lui.
vocea mea nu se făcea auzită
de îmbieturile vânzătorilor de ziare sau de țăranii
care forțau bariera la al doilea cântat al cocoșilor.
eu și viața mea atârnând de-un fir de păr
căutam un motiv să intru
în vorbă cu tine,
aflasem că-ți place poezia și vrei să-ți iei carnet,
ultimul instructor încercase să te seducă
în afara orașului, de unde casele abia se vedeau
de furia verde a florei explodate ireal,
după ultima ploaie torențială,
subit
norocul făcuse doi-trei copii să-și găsească acolo locul de joacă,
altfel cine știe ce întorsătură ar fi luat lucrurile.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protestul hominizilor
În urma anecdotei, vădit răutăcioasă,
În care o maimuță, plină de păr și grasă
Ne ține nouă lecții de cum ar trebui
Să fie omenirea, bătrâni și-ai săi copii
Acuma Epigonul, acest Conceatu Petre
Vine cu o ripostă, scrisă pe patru pietre:
"Distinsă asistență, vă rog să fiți atenți
Că de pierdeți ideea, rămâneți repetenți!
De la-nceputuri lumea, în orice conjunctură
Ar fi fost așezată, pietroi pe murătură,
A traversat momente de grație, nasoale,
Cu molime și ciume, potop, la deal, la vale
Imperii hrăpărețe, popoare înrobite,
Capitalism, sclavie, politici prohibite,
Explozii nucleare și încălziri globale,
O glaciațiune, scandaluri sexuale,
Demografii crescute și prăbușite-apoi,
Moralități defuncte și mult, prea mult noroi...
Știu, o să-mi ziceți: bine, dar n-ai și chestii bune,
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (11 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva maxime ale lui Hafiz
I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-și pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, dați-mi astăzi mie-această floare!"
II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu șaizeci la sută pe-an dobândă.
III
Nu punem cataplasme fierbinți când avem bursati*? Inima afectată,
Când ești respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.
IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soției și, la pian, noi refrene
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârșitul verii indiene*?
V
Cine-s conducătorii Indiei în fața cui genunchii la pământ să pun?
[...] Citește tot
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și temperatură, adresa este: