Poezii despre fățărnicie și inimă
poezii despre fățărnicie și inimă.
Blândul paradox al melancoliei
Pentru a nu pune
în primejdie
oxigenul celorlalți
ard în continuare
împotriva
cenușii
Ce rug ipocrit
și inima aceasta
a mea
prietene
nu-i așa
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noi, cei de-atunci
Pe vremuri, când eram mai jucăuși,
Iar inimile noastre n-aveau uși,
Când "a iubi" părea un joc ușor
Și sufletele ne-mpleteam din zbor;
Atunci, un zâmbet ar fi fost de-ajuns:
Mi-l dăruiai, eu mă opream din plâns,
În Eden, nu ne mai creștea pelin
Și cerul devenea din nou senin.
Soarele-l culegeam din ochii tăi,
Mi-ascultai ale inimii bătăi
Și, ca prin farmec, orice supărare,
Se topea în a ta îmbrățișare!
Suntem aceiași, totuși diferiți,
Mai lași, mai reci, un pic mai ipocriți;
Azi mă cuprinzi, dar parcă iar m-arunci...
Ce s-a ales de noi, cei de atunci?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă întrebare
Tu, care-mi vorbești doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecând o stea?
Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleștar,
dar un om s-a încovoiat și a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva...
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura?
poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
Cu sufletul frant
De prea multa durere
Omul e tot flamand
Si inima tot cere
Cu inima rupta
De o iubire ipocrita
Omul tot lupta
Cu mintea pacalita
Cu sufletul bruscat
De viata uscat
Omul tot vrea
Sa fie udat
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navighează, navighează...
Navighează, navighează, velier neînfricat
Acolo unde-adie întotdeauna vânturile bune,
N-ai cum ajunge-ntr-un loc mai trist și mai întunecat
Decât locul de unde ai ridicat velele și-ai plecat în lume.
Fiecare val, în trecere, parc-ar vrea să spună, "Hei,
Deși poate moartea sub zâmbetele noastre se aține,
Suntem mai puțin reci, mai puțin ipocrite decât cei
Al căror surâs ucigând speranța, te-au ucis pe tine."
Navighează, navighează pe mări nemărginite tenace
Pe vreme bună sau pe vreme rea navighează neîncetat:
Ce mai furtunoasă mare e un loc de tihnă și de pace
Pentru cel care lasă-n urmă asemenea inimi pe uscat.
Sau dacă vei întâlni un ținut nelocuit, un litoral
Unde, cu inima lui fățarnică, n-a călcat niciodata omul,
Unde niciun sperjur n-a pus piciorul trage, velier, la mal;
Însă până atunci ține departe de ancoră nostromul!
poezie de Thomas Moore, 1779 - 1852, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu erau semne
Mergând, am aflat
Unde mă duc.
Urând intens, cum să iubesc.
Iubind, ce și pe cine să iubesc.
Întristându-mă, cum să râd din toată inima.
Din slăbiciuni, cum să capăt putere.
Din neadevăr, adevărul.
Din ipocrizie, am aflat ce este sinceritatea.
Acum aproape că știu cine sunt.
Aproape am curajul să fiu acel om.
Încă un pas
Și voi fi în locul de unde am plecat.
poezie de Irving Layton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele trebuincioase
Un Talent va și știință;
Concheranul, conștiință;
Diputatul, semeție;
Ministrul, ipocrizie,
Și un prinț mărinimie.
Judele, va iscusință;
Preotul, va umilință,
Și ostașul, va credință.
O fetiță, modestie;
Tânăra, cochetărie,
Ș-amorezul, va mândrie.
Galantului, trebuie stare
Bărbatului inimă mare,
Și nevestii, viclenie.
Amorului, împiedicare;
Moralului, puțină sare;
Temătorilor, plimbare; -
Iar cornaților, răbdare,
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin și amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminți
Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!
Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverși ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, și-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ținuta, vorba, fața și glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie
Și chiar a ta știință e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând într-o lume diferită
Uneori suntem un pic naivi
trăim într-o lume imaginară,
care pictează cum copiii sunt neajutorați,
pentru că ei nu cunosc ipocrizia
și nu au scuturi pentru a se proteja.
Ei sunt sensibili, vulnerabili,
visând într-o lume diferită,
liberă, afară din această cutie.
Fără prejudecăți,
fără nebunia celor mari.
Uneori sunt atât de fragili
de ți se rupe inima într-o mie de bucăți.
Copiii au mult de învățat,
cum trebuie să repare
tot ce alții au distrus fără milă.
Adunați-vă și de fiecare dată când se vor gândi
rămâne o cicatrice în plus, în suflet.
Asta îi face să fie mai prețioși și mai puternici,
ușor determinați pentru a face dreptate,
într-o lume atât de imperfectă.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ai vrut să-ți dau?
Pe-un cerc am tăcut la 360 de grade
Atât cât minutarul îl parcurge într-o oră
Cu carnea încinsă de focul iubirii
Ce te cerea Timpului cu împrumut.
Pe-un cerc am plâns la 360 de grade
Agățată de-un ac ce înțepa secundele
Limba în care sufletul meu amar atârna
Implorându-l să facă un popas în iubire.
Pe-un cerc am căzut la 360 de grade
Frântă de atâta așteptare și dor
Curgându-mi sudoare din toată ființa
Ape izvorâte din singurătatea lutui amar.
Pe-un cerc am înnebunit la 360 de grade
Când mi-am dat seama ce-am așteptat!
Minutarul a fost surd și rece cu mine
Știindu-te ars în alte inimi și cercuri de ceas.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fățărnicie și inimă, adresa este: