Poezii despre fățărnicie și suflet
poezii despre fățărnicie și suflet.
Scrie-mi
Când vântul suflă printre copaci
Și vrei să fii singur, nu vrei să vorbești cu nimeni
scrie-mi
Când găsești in oameni
Doar ipocrizie
Tu nu mă uita
Și dacă nu ai nimic de spus
Nu iti face griji voi intelege
E suficient să știu
Că te gandesti la mine...
Scrie-mi când nu vrei să vorbești cu nimeni,
când aduni în suflet singurătate,
când găsești în oameni stelele apuse.
Scrie-mi când nu ai nimic de spus și vrei să taci...
Dacă ești un gând sau ești doar o văpaie,
știu că mă păstrezi într-un mugur de lumină
unde sufletul meu arde fără căință în umbra ta.
poezie de Camelia Oprița din Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Primăvara sufletului meu, clădită din cuvinte (22 februarie 2008)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
Cu sufletul frant
De prea multa durere
Omul e tot flamand
Si inima tot cere
Cu inima rupta
De o iubire ipocrita
Omul tot lupta
Cu mintea pacalita
Cu sufletul bruscat
De viata uscat
Omul tot vrea
Sa fie udat
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristă țară
Azi bate tristețea la ușă,
În cer se aude un psalm,
Vin morții s-aducă cenușă
Și suflete arse-n napalm.
Ei nu știu să aibă vreo vină
Și încâ așteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu știu cum moartea i-a ajuns.
Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.
Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea de piatră
Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenușie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâșie leșurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
și n-am vrut
să fie așa
dar s-a întâmplat
nu știu cum
nu știu de ce
și-acum nu mai găsesc
ieșirea
din propria-mi cetate
spre calea
[...] Citește tot
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, cei de-atunci
Pe vremuri, când eram mai jucăuși,
Iar inimile noastre n-aveau uși,
Când "a iubi" părea un joc ușor
Și sufletele ne-mpleteam din zbor;
Atunci, un zâmbet ar fi fost de-ajuns:
Mi-l dăruiai, eu mă opream din plâns,
În Eden, nu ne mai creștea pelin
Și cerul devenea din nou senin.
Soarele-l culegeam din ochii tăi,
Mi-ascultai ale inimii bătăi
Și, ca prin farmec, orice supărare,
Se topea în a ta îmbrățișare!
Suntem aceiași, totuși diferiți,
Mai lași, mai reci, un pic mai ipocriți;
Azi mă cuprinzi, dar parcă iar m-arunci...
Ce s-a ales de noi, cei de atunci?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel arzând ca poezia
Arde-n suflet... poezia
Și-n ureche, șoapte curg,
Ignorând.... ipocrizia
Din adâncuri de amurg.
Ca o lance-i frenezia
Când asemeni unui murg,
Arde-n suflet... poezia
Și-n ureche, șoapte curg.
Trupu-ți simte erezia
Și-l cam uiți... pe Demiurg,
Însoțind pe Aspazia
Prin vacarmul unui burg,
Arde-n suflet... poezia.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea
Uimit dintotdeauna de-a Cerului splendoare,
Nu mi-am tocit genunchii în față la altare,
Nici nu mă duc la moaște să fac vreo rugăciune,
Să rog de sănătate cu-adâncă plecăciune.
Mă rog doar când sunt singur, la Cel Atotputernic,
Nu sunt un sfânt în viață, dar nu-s nici un nemernic,
Iar Ziditorul lumii o știe negreșit
De sunt curat la suflet, sau sunt un ipocrit.
poezie de George Budoi din Catrenele imaginare ale lui Omar Khayyam (6 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palate cladite pe ruine
Ruine de suflet prematur,
Imagini de copii cu părul sur,
Lumi sclipitoare cu haine cochete,
Perfecțiuni înălțate pe defecte!
Palate clădite pe ruine-
Sunt vechi- făuritorii sunt de vină;
Sunt noi- făuritori există încă-
Clipe clădite pe cioburi vagi de stâncă...
Nimic nu-i nou, întreg, ci aurit;
Totu-i fațadă și totu-i ipocrit;
Adâncu-i tulbure iar temelia rară-
Nu ei, ci noi suntem cei de ocară!
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata (Sonet Tarot)
Ai îndurat tot ce ți-a dat destinul
Te-ai confruntat mereu cu neputința
Și-oricât de greu ți-a fost în viață chinul
Nu ți-ai abandonat deloc credința.
Eliberat de poftele carnale
Sufletul simte acum eliberarea,
Un înger bun îți va ieși în cale
Și îi vei auzi curând chemarea.
Dar dac-ai dus o viață ipocrită
Disprețuind mereu divinitatea
Îți vei primi pedeapsa cuvenită
Și se va întrona astfel dreptatea.
Căci la final, omul smerit triumfă
Și-i osândit acela ce se îngâmfă.
poezie de Octavian Cocoș (30 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul tremură pe scară
Nu-s nici eu, nu ești nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.
Nu ești tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puține,
Am deja părul cărunt
Și un junghi ce mă reține.
Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă și culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.
S-ar trezi la viață, focul,
Marea, muntele și cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea și grănicerul
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fățărnicie și suflet, adresa este: