femei şi încălţăminte

Evadarea din rai

Pantofii tăi cu toc
traversează strada
atât de tandru, femeie,
şi eu
colorez mările
cu ochii tăi albaştri
şi îmbătrânesc
alergând desculţ
prin praful din nori...

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul neînflorit

unghia roasă
de femeia ce mergea
la un coafor.
pantofii prea tulburaţi
de un trecător.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

orice femeie care se respectă,
ştii matale,
rămâne fără bani de pâine
ca sa-şi cumpere sandale.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În car

Lui Focu era să-i moară Foaca, nevastă-sa, săraca,
Ş-a gătit-o bine, cu toate ţoalele alea bune,
Dar pantofii i-a dat pe-ăi vechi.
Şi o femeie care-o gătea:
- Bine, da' de ce nu-i dai p-ăi noi?
Da' el, cum vorbea aşa fonfăit, zice:
- Lasă, că moarta merge-n car,
Nu e ca când mergi pe jos.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praful saharian

femei tot mai grase aleargă
printre zebre asfixiate de praful saharian şi maşini
bărbaţii lor poartă
tocuri şi sutiene (?!) evită
să-nţepe-n acceleraţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o strada in ploaie

afară plouă mă dezgroapă
la vară voi striga şi eu
trăiască ploaia

nevinovat ca o stradă în ploaie
ca strada aceasta pe care acum
o femeie traversează cu pantofii în mână

în uşile străzii toţi bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mângâi cu picioarele goale
pietrele

din uşile străzii
la vară voi striga şi eu
traiască ploaia

poezie de Mihai Leoveanu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorapii

eşti foarte
frumoasă
eşti foarte
femeie de
bulevard e
şti
un aer de tomnă târzie
cu tocuri
un aer cu tocuri (?!)
aşa
cu ciorapii
pe picior fo
arte negri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte miroase galben-auriu

dacă vrei poţi să arunci la gunoi zilele în care ai fost puţin tristă, bijuteriile, aparatul de radio, rochiile transparente, tv-ul, pantofii cu tocuri, computerul, nopţile în care ai făcut dragoste degeaba sau
orice alt detaliu care te-a făcut să crezi că nu, nu ai fost vreodată singură
sparge femeie în astă noapte fereastra
ca şi cum ţi-ai sparge în sfârşit ochii
nu plânge
aşează-ti frunze lungi, flori galbene-aurii sau albe-n păr
te culcă de ţi-e somn

ar fi de-ajuns o singură sămânţă de Sânziană-albă
pentru ca tu să scrii într-o noapte primul poem de dragoste

poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce vorbesc femeile

De ce vorbesc femeile,
Când pot să tacă şi pe tocuri?
De ce se poartă cheile
Înmănunchiate în brelocuri?

De ce desculţele picioare,
Deşi mai mult pe jos purtate,
Sunt mai puţin atrăgătoare
Decât pe tocuri înălţate?

De ce-s făcute să vorbească,
Şi cine oare le făcu
Să tacă şi să ne iubească
La fel cum, poate, faci şi Tu?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (11 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

F(r)amilii

îmi plac femeile cu capul
mai tare decât picioarele cu toc îngheţate
sub o banchiză cu mări defrişate
(?!) - o sufocare
urcă din gheaţa fulgerătoare ca foca adolescentă
trece prin blana albită, frecată
cu clor, a unor urşi fără sex carnivor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!