Poezii despre femei și joc de cărți
poezii despre femei și joc de cărți.
Pseudo-Cilibi
Viața este o dungă, nu poate fi plină,
Lumea-i oglindă pentru Gina Ghindă,
Un slujbaș mare face cât doi saci de sare,
Frații râsului sunt linxul și prostia,
Cel ce apucă șarpele de coadă nu mai apucă apusul.
Albina are miere, noi avem muiere.
Cu o mână scurtă ia, cu cealaltă ne lovea.
Nu este învățat cel ce citește, ci cel ce silabisește.
Ferice de cel căruia îi spui una și el înțelege două.
Decât un prost în loja de gală, mai bine nebunii-n păduri se răscoală.
Gol ai venit pe pământ, fură cel puțin o cămașă.
Primul care fuge e hoțul, ultimul este șeful lui.
Greu să fii bogat, nu scapi de infarct.
Cine caută cal fără cusur zboară cu Airbusul.
Prostia, jocul de cărți și bârfele nu au sfârșit.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea V
Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie,
Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară
O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode...
Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila.
E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz,
Și când râde face încă și gropițe în obraz
Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri
Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărți de joc
Doi, este-n fond număr universal;
Geneza-n simbioză, acuplarea,
Primul ce dă multiplu numeral
Și ADN, balanță, echilibrarea.
Trei, of, trei Doamne și toți trei
Reproduși suntem, mesager,
Ori ne-ncurcăm, când pe vechi nu-l mai vrei...
Sau prima lună-i când scăpăm de ger.
Patru, mereu e nota veșnic proastă
Și-n catalog, pe podium și-n etate;
Când ți-ai schimba de soț ori de nevastă
Că treci de mijlocul de-a ta eternitate.
Cinci, este perpetuu o jumătate,
Este simbol de flori întruchipat în "mai";
La cât te duce mintea-i ban sau greutate,
Convins că poți mai mult de-atât să iei, să dai.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feciorul de împărat fără stea
În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond și des
Și coborând pe rază țara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de vis și de eres,
Era pe lumea asta o mândră-mpărăție
Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie.
Domnea în ea atuncea un împărat prea mare,
Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea,
Și mâna lui zbârcită, uscată însă tare,
A țărilor lungi frâuri puternic le ținea.
Și tările-nflorite și-ntunecata mare
La glasul lui puternic gigantic se mișca.
Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune,
Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune.
În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară,
Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond,
Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre femei și joc de cărți, adresa este: