femei frumoase şi suflet

Cu garda jos

Stai departe de săbiile ascuţite.
Nu te apropia de femeia frumoasă.
Apropierea de o sabie tăioasă te va răni la mână;
Apropierea de frumuseţea femeii îţi va răni viaţa!
Nu distanţa constituie pericolul drumului,
Zece metri sunt îndeajuns pentru a distruge o roată;
Pericolul iubirii nu vine din a te îndrăgosti de multe ori;
Este suficientă o singură seară pentru a rămâne cu o cicatrice în suflet.

poezie clasică de Meng Chiao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Morminte de soare şi scrum de nori,
Deşert de valuri şi ceruri de mare,
Câtă iubire e-n noi şi cât război,
Fără să vrem să cerem pacea cu daruri?
Femeie frumoasă şi, tu, cel iubit,
Voi care aveţi Dumnezeul în oase,
Inimile ştiu tot şi ştiu, ca şi voi,
Că totul e dar, fără de moarte;
O, pace –
Cuvânt minunat şi pur,
Ca aerul dimineţilor pline de vară –,
Scrie-te în inimile oamenilor, în sufletul lor,
Să te simtă, când vor uita
Să privească cerul şi mările, laolaltă!

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frumuseţe

O femeie frumoasă
nu este aceea care,
cochetă şi arătoasă,
iese la plimbare.

Q femeie e frumoasă
dacă are suflet bun.
Are minte sănătoasă
şi în inimă parfum.

Frumuseţea nu stă în veşminte,
nici în fizicul perfect.
Frumuseţea stă-n cuvinte,
definind omul corect.

Suflet bun, inimă bună,
frumuseţea împlinesc.
Doar acestea, împreună,
pe oricine definesc.

poezie de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie frumoasă

cu siguranţă albă
tristă e numai femeia
albă fragilă până la adn
nemângâiată
care trimite foto
grafii
în avantajul egalităţii
îşi mângâie buzele şi sufletul
cu poezie
iubeşte pe înserat
stând în planuri geometrice
şi desenând linii curbe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtătoare de viaţă

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,
Din pântec ce creşte iubirea în rod,
Ai pus nemurirea plămadă în tină
Şi fire de viaţă făcutu-le-ai nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,
Scânteia divină aprinsă-n zidire,
Bărbatul în mir îmbracă triada
Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi
Când taie în tine durerea ca lama,
Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,
Când puiul de om îşi caută mama!

Eşti totul în toate, aceasta-i menirea
Sădeşti bucurie aici pe pământ,
Prin jertfa adusă, primeşti mântuirea,
Mărită femeie, eşti lutul cel sfânt...

poezie de Angelina Nădejde (22 iunie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru cei mai frumoşi miri

Pe cerul vieţii mele fluturi zboară...
Ază îţi voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.

S-a aşezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu şi eu a ta.

Eşti cea mai frumoasă, femeie!

Femeie, astăzi eşti cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ţi fie viaţa cânt şi sărbătoare.

Eşti Soarele şi viaţa pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Eşti vis, lumină, pace, sărbătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul ud

scotea aburi ca de răsuflare.
îşi lăsă palma pe nisip şi privea
întinderea bălţii. auzea zgomote
noi în tufişuri. aerul greu de smârc
îi intră în plămâni. sticla de whisky
pe jumătate plină, pe jumătate
goală, îl înveselea. fordul răblăgit
lua apă, mlaştina îl sorbea încet,
încet. îşi amintea cum caroseria
maşinii se freca de tufele dese
de pe marginile cărărilor. salvase
sticla. era cel mai important lucru
din acest univers.
îşi simţea sufletul ca o casă
în care adusese o femeie frumoasă,
goală, beată de fericire.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot, e-o apă, de ploaie

... că doar ce-am scris din nou de ploaie
şi mă întreb; ce-atâta apă
se duce adânc să spele morţi,
ce se-nfiltrează printre filtre?!
... şi beau din ei stând în odaie;
de aceea minţi tot timp ne sapă,
ne redeschide alte porţi,
să primim vizite, părinte...

... şi peştii stau tăcuţi la fund,
perpetuându-se-n neştire,
ingurgitând din mâl cu oase
de când e lumea cea străbună;
din mări ce-au fost cândva pământ
printre corali de-o mânăstire,
meduze de femei frumoase
şi valuri ca o supă-n spumă...

... iar cerul, ce-am făcut lăcaş,
o fi din picuri plutitori

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ore dezarticulate

lumea pe aleile căreia îmi plimb
câinii neliniştii este mirifică
verde vântul adie dinspre sălcii
răsfoind amintiri
cu părinţii mei nebuni de frumoşi şi de tineri
arome de tei învăluie noaptea care îmi urcă în piept
când topită liniştea urlă pe asfalt ca o primadonă: eşti atât de frumoasă, femeie, încât îţi leg firul vieţii de Carul Mare!

soarele şi-a întins orele dezarticulate alene
aerul încins adie a somn sau a moarte
cu degete roşii de spaime sap în secunde
cum ar săpa o cârtiţă tunel vertical în pământ
este atât de albastră vara aceasta cu atentate
încât am în gură gust de pământ
mi-ai cusut rana dintre omoplaţi cu fir de lumină
sunt vie! ţi-am zis, dar ca niciodată era hemoragie de cuvinte

fosforescentă singurătatea alunecă în nisip liberă ca un cal de pustă
într-o lume care joacă la cacealma suflete

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de dragoste

Iubit-o, ascultă, şi taci şi învaţă,
Iubit-o, îmi eşti, suflare de viaţă.
Tu-mi văluri în suflet ca spuma pe mare
Şi-mi murmuri uşor o dulce chemare.

Frumoasă femeie, te-asemăn cu multe,
Privescu-te-n ochi şi gându-mi s-ascute.
Te-asemăn cu-n flutur cu aripi de zâmbet,
Cu-al soarelui şarm ce-ncântă un suflet,

Cu firul de iarbă căci eşti mlădioasă
Ce-atare pledând te-arăţi graţioasă.
Iubit-o, te-asemăn, cu toate aceste,
Cu tot ce-i mai scump pe lumea ce este.

Şi inima-mi bate cu-o forţă în mine
Când ochii-mi zăresc candoarea din tine.
Tu mângâie-mi faţa, să nu ai sfială –
Şi creştetul meu primeşte-l în poală.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 octombrie 2018)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!