Poezii despre fier și lumină
poezii despre fier și lumină.
Distih eroic
Plop tânăr, încrustat în miezul verii,
Cu ramuri vii și frunză sclipitoare,
Când râul vântului te scaldă,
Învață-mă să râd ca tine-n soare,
Să-i sorb lumina caldă.
Plop negru, încrustat în ger
Și-ncremenit sub lună
Cu rămuriș de zgură și de fier...
Învață-mă să uit lumina verii
Și-n câmp silhui
Să dau tristețea mea tăcerii
Și gândurile mele nimănui...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Nadia
când a ridicat o bară de fier
la început a crezut că e nadia
s-a învârtit
în jurul pieței până la miezul un
ei nopți luminate cu telefonu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite patru
pe cruci: doi tâlhari un dulgher
și soldatul roman care împunge cu fier
în secvența anterioară
inima pământeană a noului testament (?!)
volum subțiat, pasager
al trenului rapid ca lumina din cer
jerusalem - bethlehem
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul travestit
în cavaler cu armură
strălucitoare numai la soare
învârte stiloul paloș deasupra
capului cu rămuriș de șpan
înverzit artificial
soarbe lumina lunii
și-și pune pilitură de fier
pe rana deschisă de vers
stă într-o rână uitându-se
cum crește volumul de poezii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul heraclid
la temelia vechilor cascade
zădărnicia o frângeam în două
cănd nu aveam în pribegie rouă
ca să topesc albastrul din ciclade
și mă schimbam cum se schimba lumina
pe florile cu frică de răcoare
iar pentr-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-și mângâie grădina
ce gust de fier au vorbele-mi scăpate
pe-ncrucișate drumuri ce mă- nchid
în istovirea trupului-cetate
pe povârnișul muntelui lichid
și dăruit dorințelor deșarte
am să mă-ntorc ca ultim heraclid
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul spicelor
Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte
când secera lunii pe boltă apare.
Că fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.
O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie:
secera lunii e numai lumină -
cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului?
Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pământului
li s-a menit să apună.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Existență
poate mă ascund
doar sub masca unei liniști sfâșiate
în rest arsura razelor de fier
seacă din adâncuri
bătaia cuvintelor
și curge spaima
la pământ
val după val
să incurce lucrurile
în ițele devenirii
e un ritual
să silabisești în golul tău
când lumina
trece mai întâi
prin tot ce e negru
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul heraclid
turnam peste nisipuri rouă
ca să-mi topesc dorința de ciclade
și tuberoze împleteam
în două
în două sute de monade
priveam
apoi
sedus
cum se schimba lumina
pe tijele cu frică de răcoare
și-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-și mângâie grădina
iar vara asta
dacă ar fi iarbă
sub răsuflarea coaptă
ca un mac
ar face să-mi lucească-n pleoapa oarbă
minuni
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ioanitul
Eugen Dorcescu
Ioanitul
Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,
Frumos și pur, la fel ca la-nceput.
Nici urmă n-a rămas din lănci și scut.
Din strigătul de luptă o grimasă.
Luna de jar și soarele de fier,
Ritmând, îi luminează Infinitul.
Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul,
În vidul greu dintre pământ și cer.
Așa se pierde el, spre Împăratul
Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit:
Frumos și pur. Și mult prea fericit.
O rană-i taie inima, de-a latul.
poezie de Eugen Dorcescu din Eugen Dorcescu, Elegiile de la Carani, Editura Mirton, Timișoara, 2017 (18 martie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fier și lumină, adresa este: